De ce preferăm programele de știri în detrimentul trăirii cu bucurie a momentului prezent? 

De ce ne atrag știrile?

De ce ne atrag știrile, în detrimentul trăirii cu bucurie a momentului prezent?

Să presupunem că tocmai ți-ai pus pe calculator sau pe telefon un soft antivirus. De ce ai face asta? Pentru că vrei ca obiectul tău de lucru să fie protejat de viruși, intruși sau atacuri informatice.

Ce face softul antivirus?

Scanează încontinuu dosare, fișiere, poze, pentru a găsi eventuali “dușmani”.
Oricine are un astfel de soft știe că programul din spatele lui lucrează și softul ne atenționatează doar când “intrusul” este găsit.
În rest, softul tău antivirus nu iese să-ți spună: “E bine, e liniște și pace. Relaxează-te!”
Nu!

Programul antivirus se activează doar când e vorba de un atac! Tu lucrezi fără să ai măcar habar că softul lucrează, că este instalat. Nu te deranjează. Dacă totul este în ordine softul își face treaba, tăcut, ascuns.

Am dat acest exemplu ca să îți faci o idee despre cum funcționează creierul uman. Sigur, asemănarea creierului cu “softul” este puțin exagerată. Dar este singurul exemplu care-mi vine în minte acum.

Creierul nostru este mult mai capabil și vigilent! Ideea este că așa cum softul lucrează fără să ne dea de știre, tot așa și creierul uman.
Nu conștientizăm activitatea creierului. Nu stăm să ne gândim: “Uite, acum partea mea de creier numită amigdală este activată”, sau “Vai, ce mult s-a îngustat porțiunea mea de creier numită hipocampus pentru că eu sunt supărat.”

Creierul nostru este, sigur, metaforic vorbind, asemeni “softului antivirus”. Adică are misiunea de a scana încontinuu pentru a găsi pericolul, atacul, inamicul.

Creierul nostru nu a fost “programat” să ne alerteze pentru stări de “bucurie”.
Creierul are misiunea de a ne feri de pericole, menținându-ne sănătoși prin păstrarea echilibrului homeostatic. Sigur, creierul depune multe eforturi, dar face toate acestea departe de starea noastră de conștientizare. Este ca atunci când respirăm!
Nu conștientizăm cum respirăm decât atunci când nu mai avem aer. Spre exemplu: În ultimile zile, sau ore, tu de câte ori ai fost atent la modul în care respiri? Dacă nu ai fost atent nu înseamnă că nu ai respirat! Organismul își face treaba fără să-ți dea de știre, și o face cum știe el mai bine.

Bucuria, liniștea, calmul, nu sunt “periculoase” pentru trupul și mintea ta. Sigur, le poți conștientiza pe toate printr-un minim efort cognitiv, dar de regulă ne petrecem viața “pe pilot automat”.

Ne captează atenția orice stimul care stârnește în noi emoții puternice (frică, ură, furie, invidie).

Programele de televiziune în care invitații discută calm, civilizat, despre subiecte neutre, ne plictisesc de moarte.

Dacă invitații pornesc o ceartă, sau dacă prezintă informații generatoare de emoții puternice, brusc devenim atenți. Atunci “softul” intră în acțiune! Și creierul, care înțelege prin stimul că există o alertă, ne bombardează organismul cu hormonii de stres!
Acești hormoni, dacă sunt activați frecvent, duc la mari probleme de sănătate, la boli autoimune, digestive și de alt tip.

Dacă suntem liniștiți, sau dacă emoția este neutră, creierul nu produce hormoni. Asta nu înseamnă că gata, creierul se odihnește sau nu își face treaba! Nu! Creierul scanează mediul încontinuu, până găsește ceva cu potențial “periculos”.

Dacă suntem fericiți, bucuroși, mulțumiți, creierul înțelege starea, doar că într-o asemenea stare începe să producă alt tip de hormoni. În cazul acesta hormonii produși de organism sunt cei capabili să ne întrețină starea de sănătate, sau chiar să o îmbunătățească.

Suntem atrași de breaking news pentru că mintea noastră este pregătită și sesizează automat, involuntar așa ceva (pericol, furie, teamă). Creierul asta așteaptă. Pentru asta este pregătit! Creierul scanează încontinuu! Și dacă mediul înconjurător nu are potențial periculos el are capacitatea de a percepe amenințarea din oricare alte medii: televiziune, informații, știri și noutăți macabre.

Nu contează că pericolul chiar există (este real) sau că este imaginat. Hormonii stresului se pornesc chiar după o singură informație sau știre despre moarte, dezastru, boală sau suferință. Tot ce vedem sau tot ce ajunge la urechile noastre are acest potențial!
Fie că ești implicat într-un accident auto, fie că privești la televizor imagini cu lux de amănunte pe acest subiect, creierul nu face diferența. El sesizează “pericol” și invadează organismul cu hormoni. Asta e menirea lui. Asta știe să facă și asta face, indiferent de ce crezi tu că e mai bine pentru tine sau nu.