Arhive categorie: Articole

Articole psih. Angela Agachi

Furia

Furia

Furia este una dintre cele 7 emoții de bază ale omului.

Mânia este o stare de iritare puternică, dar trecătoare, provocată de un fapt care contrariază, generând o stare agresivă. Furia este o stare de mânie extremă, în care se pierde stăpânirea de sine.

Cum apare furia?

Această emoție apare atunci când o persoană se confruntă cu o situație periculoasă în care are doar două căi de răspuns. De fugă sau de atac. Din cele două posibilități pe care le are, furiosul decide să atace. În acest caz, adrenalina înfierbântă sângele, se accelerează bătăile inimii și respirația, mușchii devin încordați iar fața se înroșește brusc.

Furia este un răspuns emoțional complex. Este o emoție normală, dar cu o gamă largă de intensitate, de la iritare ușoară până la frustrare şi furie. Este o reacție ce se declanșează ori de câte ori percepem o amenințare.

Furia este semnalul de avertizare care ne spune că ceva este greșit sau în neregulă. Din nefericire, exprimarea furiei ucide sufletul și distruge relația noastră cu oamenii.

Fiecare persoană are cerințe și așteptări specifice de la lumea înconjurătoare. Atunci când acestea nu îi sunt îndeplinite, sau când situația scapă de sub control, persoana va începe să fie supărată. Avem tendința de a ne supăra mai ales atunci când ne gândim că cineva poartă vina pentru un eșec al nostru. Sau atunci când cineva (în opinia noastră) a avut posibilitatea să facă ceva pentru noi şi nu a făcut.

Persoana supărată poate fi comparată cu un ceainic care fierbe. Apa din ibric se încălzește treptat de la temperatura normală la cea de fierbere. Dacă se încălzește prea mult, atunci ceainicul șuieră şi nu mai poate fi atins fără să suferim arsuri grave. Furia este un sistem de alarmă original, care se declanșează atunci când o persoană depășește „punctul de fierbere”. Furia puternică va furniza căldură în tot corpul iar pe noi ne poate „arde”.

Cum ne controlăm furia?

În primul rând, trebuie să învățăm să fim conștienți de apariția furiei încă de la primele senzații fizice. Adică atunci când simțim primele semne care ne spun că ceainicul începe să fiarbă.

Când ne supărăm este necesar să ne oprim la timp. Trebuie să cântărim cauzele supărării noastre (mental) până când vom ajunge la un rezultat. După ce vom analiza, corect şi onest față de noi toate motivele supărării, dorința de a ne certa de obicei va dispărea.

Este necesar să învățăm cum să exprimăm în cuvinte ceea ce se întâmplă cu noi. Cel mai eficient mod de a ne exprima furia, fără agresivitate – este să renunțăm la orice fel de acuze. Onest, într-o declarație făcută celorlalți să anunțăm faptul că suntem supărați și să explicăm de ce.

Este recomandabil să spunem fraze cum ar fi:

„Sunt revoltat pentru că ….

Eu vreau să …”.

Este important să nu îl acuzăm pe celălalt.

Acuzațiile sunt devastatoare şi îi lasă celuilalt doar posibilitatea de a se apăra. De aceea în final se ajunge doar la conflicte.

Să încercăm să nu folosim cuvintele „întotdeauna” și „niciodată”!

Să avem grijă să criticăm comportamentul, dar nu persoana.  Nu spunem: „Ești rău..” sau alte etichete denigratoare. Evităm orice altă caracterizare sau etichetare a celuilalt! Folosim expresii de tipul: „Nu-mi place această situație” sau „Nu-mi place cum te comporți.”

Persoanele care învăță să aplice și să înțeleagă semnalele furiei sunt acelea care își vor rezolva problemele fără să se apropie de punctul periculos, cel urmat de agresivitate și violență.

Este necesar să ne recunoaștem şi să ne acceptăm furia.

De fiecare dată când începeți să simțiți supărarea, spuneți-vă în gând și apoi cu voce tare: „Încep să mă înfurii”. Dar nu spuneți aceste cuvinte pe un ton caracteristic mâniei. Spuneți-o ca pe o constatare şi asta pentru că trebuie să vă faceți cunoscută furia. Pentru ca ceilalți să știe ce se întâmplă cu noi, trebuie doar să discutăm. Numai prin comunicare ne putem rezolva problemele! Trebuie să ne asigurăm că discuția purtată nu va afecta relațiile noastre.

Toate disputele ar trebui rezolvate, imediat, pe măsură ce apar, iar pentru asta e nevoie să vorbim în mod deschis și direct. Nerezolvarea disputelor poate duce la resentimente şi la amplificarea viitoarelor crize de furie.

Nu vă fie teamă să vă exprimați dezacordul sau să vă manifestați părerea de rău deoarece aveți tot dreptul să vă arătați nemulțumirea, atâta timp cât o faceți întotdeauna într-o stare de calm, înainte ca furia să ia amploare, sau, alternativ, mai târziu, în momentul în care v-ați calmat. Doar așa aveți mai multe șanse de a fi ascultat.

Dacă doriți să vă adresați unei persoane supărate, nu are sens să faceți apel la rațiune și conștiință.

Asta nu va face decât să adauge gaz pe foc!

Dacă simțiți o nevoie irezistibilă de a vorbi în momentul în care celălalt este supărat, cel puțin, începeți cu propoziții ce conțin „Eu”, niciodată cu cu fraze acuzatoare tip – „Tu”. Dar, cel mai indicat este să așteptați momentul când se calmează celălalt.

Oamenii care nu-și mai doresc conflicte trebuie să învețe nu cum să își suprime furia ci cum să se exprime. Cei ce își reprimă frica se vor dezlănțui, mai devreme sau mai târziu, sub o formă chiar mai distructivă. Reprimarea furiei ca şi exprimarea acesteia într-o formă civilizată (mascând-o) nu are nimic de-a face cu victoria asupra furiei. Suprimarea furiei este la fel de rea ca și exprimarea agresivității.

Mulți oameni preferă, de multe ori, ca pentru a nu-şi exprima furia în mod deschis, să oprească pur şi simplu comunicarea cu celălalt. Acesta este un mod foarte frecvent, dar total ineficient pentru rezolva conflictele.

Când vă calmați, asigurați-vă că puteți comunica cu celălalt.

Chiar dacă nu vă face plăcere să discutați, încercați să o faceți fără insulte și fără mesaje acuzatoare ce conțin cuvântul „tu”.

Principalul lucru, pentru a vă dezvolta încrederea și pentru a vă recăpăta capacitatea de a vă afirma existența, este să vă exprimați dreptul de a nu fi de acord. Acest lucru vă va elibera de tensiunile acumulate pe toată durata de viață în care v-ați reprimat furia.

Dacă vi se pare greu să vă eliberați de furia reprimată nu ezitați să cereți ajutor profesionist de la un psiholog. Pentru a vă restabili demnitatea aveți nevoie de un mediu sigur, în care să nu fiți judecat şi etichetat ci sprijinit pentru a scăpa de umilințele sau eventualele experiențe neplăcute din copilărie.

Cu ajutorul specialiștilor veți înțelege de ce percepeți conflictele ca pe o amenințare la propria voastră securitate. Și de ce răspunsul fricii se transformă în agresivitate și violență.

Principalul avantaj al furiei exprimate, fără să utilizați agresivitatea și violența, este acela că vă puteți debarasa de mânie și resentimente fără pierderi emoționale grave.
Simțul umorului este un remediu excelent împotriva furiei. Nu este necesar să tratați prea în serios toate evenimentele ce au loc. O anumită cantitate de umor vă poate ajuta în orice situație. Râsul relaxează perfect.

Un simț al umorului sănătos este ca un fel de supapă de siguranță, care ne protejează de tensiunea excesivă. Când ajungi să-ți ridiculizezi propriile emoții, înseamnă că ești aproape eliberat. Când mușchii sunt complet relaxați, nu mai avem posibilitatea să ne exprimăm iritarea și furia. Prin urmare, un excelent instrument pentru eliberarea de furie sunt diferitele tehnici de relaxare.

De multe ori, cauza principală a furiei este percepția noastră greșită asupra lumii.

Adevăratul motiv pentru care furia noastră apare este tendința de a-l judeca pe aproapele nostru. Prin urmare, este necesar să dezvoltăm o atitudine de bunătate, empatie și toleranță față de aproapele nostru.

Pentru a eradica furia, va trebui, cu tot curajul și onestitatea, să ne uităm fără teamă la cauzele furiei noastre, să înțelegem de unde vine, ca să o putem controla.

Învățând şi exersând mereu, vom vedea cum furia vine din ce în ce mai rar, până va dispărea complet din viața noastră. Eliberarea de această emoție distructivă ne va aduce alinare, pacea sufletului şi a minții.

Pentru evaluare, tratament, sau alte informații ne puteți contacta:

Angelica Agachi Cabinet Individual de Psihologie 

adresa de e-mail contact@psiho.online, telefonic sau prin WhatsApp la numărul 0760676990

emotii negative

Vindecarea emoțională

Nu există oameni și superoameni!  Toți oamenii sunt la fel!  Avem aceleași nevoi, dar și aceleași dotări cognitive. Un sfânt este tot un om, ca oricare dintre noi. Un om care a lucrat în permanență cu propriile stări sufletești (emoții) și cu gândurile sale.

Sfințenia înseamnă să ajungi la starea de nepătimire, adică să nu mai simți frică, mânie, invidie, lăcomie, dorințe sexuale, mândrie, aroganță, lene, tristețe, etc. Adică ceva foarte, foarte greu de obținut! Procesul, drumul care duce spre această stare este greu și extrem de dificil de urmat, mai ales în zilele noastre încărcate de stimuli (ispite), care mai de care mai incitant.

Scopul nostru nu este să devenim sfinți. Mulți dintre noi vor doar să-și recapete echilibrul, sau să-și vindece rănile și suferințele acumulate în ani de experimentări dureroase.

Și asta se obține greu! Și vreau să vă arăt de ce!

Este mult mai ușor să ai emoții negative, nocive, disfuncționale, decât să simți pozitiv: iubire, bucurie, împăcare sau pace.

Este extrem de simplu să simți furie, frică, tristețe, ură, invidie, pentru că pur și simplu tu nu trebuie să faci nimic! Toate emoțiile astea vin așa, cu de la sine putere, fără un minim efort cognitiv!

De ce asta? Pentru că așa am fost noi construiți!

Avem nevoie de toate emoțiile astea, tot așa cum avem nevoie de orice organ din corp. Nu poți trăi fără inimă, ficat, stomac sau pancreas. Toate sunt puse la locul lor, fiecare își face treaba bine, fără să ne întrebe cum. Doar că lipsa unui singur organ ne poate duce la moarte.

Cu emoțiile stăm cam la fel!

Avem nevoie de frică! Altfel am fi mâncați de fiarele flămânde, sau ne-am pierde viața din întâmplări mărunte, spre exemplu am traversa toți pe roșu sau ne-am cățăra pe orice înălțime, riscând în orice clipă căderea în hău.

Furia este bună! Fără ea nu am putea să ne protejăm copiii și nici pe noi. Să zicem că cineva ne atacă pruncul. Ce facem? Stăm așa, calmi, zen și relaxați? Nu! Ne înfuriem și sărim la bătaie, sau fugim, ca să nu fim și noi uciși.

Tristețea e bună! Dacă nu am manifesta-o, apropiații nu doar că nu ne-ar ști durerea, dar nici nu ar ști când să ne ajute. 
Emoțiile negative se găsesc tot timpul în creierul nostru! E foarte simplu!

Venim pe lume „dotați” cu un creier în care se află o zonă numită sistem limbic, în care neuronii se comportă ÎN PERMANENȚĂ ca un sistem RADAR. Adică scanează încontinuu mediul înconjurător pentru a descoperi eventuale pericole. Acolo este centrul în care furia, frica, ura și toate celelalte emoții negative sălășluiesc!

O să spuneți: Bine, dar eu am tot lucrat și cred că mi-am tratat furia (spre exemplu). Dar de ce tot mai simt, de ce sunt atât de multe cele care mă înfurie? (sau întristează, sau mă sperie, alegeți ce emoție doriți).

Ei, lucrurile nu sunt atât de simple pe cât par!

Creierul nostru este senzațional! Este creat după un tipar greu de înțeles, năucitor. Ziceam că mereu apelăm la emoțiile negative, disfuncționale sau nocive din simplul motiv că ele sunt acolo, la îndemână, le accesezi extrem de ușor, fără nici un efort.

E mult mai simplu să critici sau să vezi la celălalt un defect decât să accesezi altă zonă a creierului tău (zona prefrontală) pentru a rămâne deschis unei alte perspective sau unui dialog!

Este foarte ușor să critici, să vezi negativul din celălalt pentru că tot ce spui tu că este „negru” la un altul este de fapt, proiecția și reprezentarea propriului tău negru. Sigur, metaforic vorbind.

Adică, e mai simplu să crezi că cel din fața ta este un invidios (spre exemplu) decât să faci un efort cognitiv, să-ți analizezi propriile gândurile și comportamentul. Când vezi invidia la un altul tu nu realizezi că proiectezi în celălalt ceea ce există de fapt în mintea ta!

Deci, în centrul de comandă (sau radar) din creierul nostru, se află pupitrul de comandă a tuturor emoțiilor negative!

Dar creierul nostru mai poate face o magie! Nu trebuie să întâlnești o situație periculoasă în viața reală! Este suficient să te gândești, că gata, tu poți să simți emoția respectivă, adică îngrijorare, teamă sau panică nedefinită.

Acum urmează partea cea mai interesantă!

Să zicem că începi terapia, hotărât să te vindeci. Doar că timpul trece și vezi că nu progresezi foarte mult, sau mai corect spus vezi că trebuie să faci același efort cognitiv zilnic, mereu.

Ca să-ți analizezi gândurile și să-ți înțelegi stările emoționale, extrem de diferite, tu trebuie să faci un efort cognitiv semnificativ. Obositoare treabă! Pare mai simplu să te lași purtat de temeri, furii și resentimente, decât să muncești atât. La ce bun?

Dacă ați citit câte ceva din literatura patristică ați văzut că și sfinții părinți, cât erau ei de sfinți, tot se loveau de necazul acesta! În efortul lor ascetic de a se apropia de Dumnezeu, asceții au conștientizat că trebuie să muncească cu gândurile și emoțiile lor până la sfârșitul vieții. Adică, o luptă continuă! De aceea este atât de greu!

Mulți cred că dacă lucrează un an sau și mai puțin, gata, s-au eliberat de orice emoție negativă: frică, mânie, ură, etc. Când constată că mai au de lucru renunță, de cele mai multe ori când mai aveau foarte puțin!

De ce sunt lucrurile atât de complicate?

De ce nu te poți vindeca de emoții distructive așa cum te-ai vindeca de o gripă?

Pentru că nu există nici o metodă pentru a scoate din creier sistemul limbic, responsabilul dramelor noastre. Chiar dacă te-ai opera pe creier și ai scoate acea porțiune, tu nu vei mai fi om (în cazul în care să presupunem că ai supraviețui unei astfel de intervenții).

Este greu, și parcă pentru a complica și mai mult situația noastră, ce credeți voi că face minunatul nostru creier? Partea asta e și mai interesantă!

Oricine știe că somnul este benefic. Atunci când dormim noi credem că tot organismul nostru are parte de odihnă. Fals!

Avem nevoie de somn pentru că aceasta este perioada în care creierul lucrează cel mai febril!

Creierul nostru dă comenzi, scanează, repară, trimite hormoni și provoacă diverse reacții care să ne vindece rănile, etc.

Da, dar nu face numai atât! Creierul nu ne repară doar trupul! Creierul nostru are grijă ca nu care cumva să uităm emoțiile acelea cu care ne-am născut: frică, furie, etc. Adică, noapte de noapte creierul dă comanda și le REACTUALIZEAZĂ! Visăm!

Și, în visele noastre noi trăim noaptea tot ceea ce ziua ne-am refuzat să simțim, sau nu am vrut să arătăm că avem. Prin vise trăim și simțim emoțiile de care am vrea să fugim: frică, tristețe, mânie, etc.

Ne trezim dimineața și trebuie să o luăm de la capăt, cu toate emoțiile noastre! Și dăm vina pe soartă sau pe terapeut, că nu e bun, că nu se pricepe să ne vindece de frici, angoase și mânii.

Toate emoțiile sunt bune! Modul în care le gestionăm poate fi defectuos. De aceea trebuie înțelese, asumate, reparate. Cât se poate, ca să fim în regulă noi cu noi înșine.

Tristete si depresie

Tristețe și depresie

Cel mai frecvent simptom în depresie este tristețea. Dar tristețea nu înseamnă depresie.

Tristețea este o emoție normală, firească.

Este intervalul emoțional trăit după o despărțire dificilă, după moartea unei persoane dragi sau după o pierdere.

Emoțiile de lungă durată (cum este tristețea) vin din evenimente care au o importanță foarte mare pentru cel ce le experimentează.

Tristețea este deseori asociată evenimentelor cu un mare impact, cum ar fi decesul sau rănirea.

Gândurile permanente asupra unei suferințe (spre exemplu gândind mereu doar la pierderea unei persoane dragi) fac o emoție să dureze mai mult decât altele.

Cu alte cuvinte, de modul de gândire depind consecințele. Cu cât o persoană tinde să se gândească mai mult la situațiile legate de tristețe (crezând că este o simplă modalitate de a le face față sau de a le înțelege) cu atât va suferi mai mult şi își va prelungi tristețea.

News Medical Today din Marea Britanică , într-un studiu efectuat în 2003 a publicat un articol în care arată că frecvența coșmarurilor este mult mai mare în cazul persoanelor triste, decât în cazul celorlalți.

Tristețea este o emoție, un sentiment firesc pe când depresia este o boală ce are numeroase cauze. Dacă ne gândim la depresie ca fiind o stare de tristețe atunci minimalizăm boala.

Tristețea reprezintă doar o mică parte din depresie. Există oameni depresivi care nu sunt neapărat triști, observăm la ei doar că și-au pierdut interesul pentru activitățile care altădată le făceau plăcere.

Pentru a fi diagnosticat cu depresie o persoană trebuie să experimenteze cel puțin cinci din cele nouă simptome specifice depresiei clinice și să prezinte aceste simptome mai mult de câteva săptămâni.

Depresia este, probabil, una din tulburările mentale cele mai comune. Este caracterizată prin dispoziția depresivă, evaluare pesimistă a evenimentelor şi oboseală. Când depresia este însoțită de scăderea poftei de mâncare şi de probleme de somn, boala se accentuează. Atunci  omul își pierde vitalitatea simțindu-se mai mereu abătut și vinovat.

Depresia nu este doar o boală dureroasă. Ea poate deveni deosebit de periculoasă atunci când este însoțită de gânduri de sinucidere și de impulsurile aferente. Greutățile vieții de zi cu zi pentru un pacientul depresiv au un rol dramatic. De aceea riscul de suicid este semnificativ.

Depresia ne poate controla viața. Dacă o lăsăm.

Pentru evaluare, tratament, sau alte informații ne puteți contacta:

Angelica Agachi Cabinet Individual de Psihologie 

adresa de e-mail contact@psiho.online, telefonic sau prin WhatsApp la numărul 0760676990

8 sfaturi pentru un somn mai bun

8 sfaturi pentru un somn mai bun

Stresul, depresia, modificările programului de lucru, durerile cronice, internetul, problemele medicale și cofeina pot provoca insomnie.

Puteți începe să vă bucurați de somn odihnitor și de calitate în fiecare seară. Cum? Învățând să evitați activitățile care stau în calea somnului exersând câteva tehnici simple de inducere a somnului.

Ce se întâmplă când nu dormim suficient?

Majoritatea adulților au nevoie de șapte până la opt ore de somn pe noapte. Fiecare persoană are propriul său ritm și propriile nevoi. Pe durata vieții de adult orele necesare de somn rămân aproximativ la fel. Pe măsură ce îmbătrânim, s-ar putea să dormim mai puțin noaptea.

Dacă în timpul zilei ne simțim frecvent obosiți, s-ar putea ca acesta să fie un bun indiciu că nu dormim suficient noaptea.

Somnul este o necesitate biologică. Când nu dormim suficient ne este afectată starea de spirit. Putem deveni extrem de nervoși, iritați și chiar agresivi.

Lipsa de somn determină o productivitate mai mică în timpul zilei. Ne poate afecta capacitatea de concentrare, de rezolvare a problemelor, dificultăți în luarea deciziilor și amintirea lucrurilor. De asemenea, ne poate slăbi sistemul imunitar făcându-ne mai vulnerabili la gripă, răceală și alte infecții.

Perioadele prelungite de insomnie ne pot predispune la boli precum hipertensiunea arterială, boli de inimă, diabet și obezitate.

Sugestii simple pentru un somn mai bun

Pentru a vă îmbunătăți calitatea somnului trebuie să faceți câteva schimbări simple în rutina dvs. zilnică. Uneori, doar jumătate de oră de somn în plus poate face toată diferența. Următorii pași vă pot ajuta să obțineți acest lucru.

  1. Exprimați-vă gândurile și sentimentele. O mulțime de oameni au probleme să adoarmă pentru că nu își pot opri gândurile. Stau întinși în pat, speriați și îngrijorați, întorcându-se de pe o parte pe alta. Unul dintre motivele pentru care se întâmplă acest lucru se datorează gândurilor și emoțiilor neexprimate. Dacă acest lucru vi se întâmplă și vouă, petreceți câteva minute notându-vă gândurile, grijile și alte sentimente. Puteți încerca, de asemenea, să vorbiți cu un prieten, cu membru al familiei sau cu un psihoterapeut. Gestionarea gândurilor și emoțiilor poate aduce o ușurare surprinzătoare.
  2. Creați-vă un program de somn și respectați-l. Duceți-vă la culcare și treziți-vă la aceeași oră în fiecare zi, inclusiv în weekend. Acest lucru vă va ajuta să vă antrenați corpul pentru a dormi noaptea.
  3. Dezvoltați o rutină relaxantă la culcare. Faceți același lucru în fiecare seară înainte de a vă culca. De exemplu, faceți o baie caldă (apa caldă vă va ajuta să vă relaxați) și apoi citiți timp de 10 minute în fiecare seară. Foarte curând veți asocia aceste activități cu somnul, iar efectuarea lor vă va ajuta să adormiți. Eliminați activitățile care vă pot stimula creierul și nu vă lasă să adormiți, cum ar fi să vă uitați la televizor, să vorbiți la telefon, să navigați pe internet, să mâncați sau să lucrați. Dacă suferiți de anxietate, nu urmăriți niciodată știrile nocturne, deoarece acestea vă intensifică îngrijorările.
  4. Creați-vă un mediu confortabil pentru somn. Asigurați-vă că dormitorul dvs. este întunecat și liniștit. Dacă trebuie să dormiți în timpul zilei, acoperiți geamul cu o draperie sau purtați o mască pentru ochi. Fiți atenți și la temperatură. Dacă în dormitor este prea rece sau prea cald, capacitatea de a adormi vă va fi afectată.
  5. Concentrați-vă pe un exercițiu de relaxare. Decât să vă ascultați gândurile și îngrijorările, mai bine ascultați exerciții de relaxare. Relaxarea progresivă a mușchilor, relaxarea autogenă și vizualizarea ghidată sunt câteva tehnici care vă pot liniști mintea relaxându-vă corpul. Puteți accesa programul de tratament oferit de Psiho.Online . Programul nostru de tratament include sesiuni de relaxare ghidată. Modulele de tratament sunt concepute pentru a vă ajuta să vă liniștiți mintea și să vă relaxați corpul, să vă puteți bucura de un somn mai bun, mai profund, mai satisfăcător.
  6. Limitați consumul de cofeină. Cafeaua, băuturile energizante sau cofeinizate stimulează sistemul nervos și pot provoca insomnie. Cofeina creează un ciclu vicios. Nu dormim bine noaptea, așa că folosim cofeina pentru a fi treji în timpul zilei. Dar cofeina pe care o consumăm în timpul zilei ne împiedică să dormim noaptea. Dacă beți mai multe căni de cafea pe zi, încercați să reduceți treptat consumul.
  7. Luați o gustare ușoară înainte de a merge la culcare. Accentul aici este pus pe „ușoară”. O gustare grea poate provoca de fapt insomnie. Un pahar de lapte cald, niște biscuiți, sau un fruct ar trebui să ne păcălească senzația de foame. Stați departe de alimentele care pot conține cofeină sau mult zahăr, cum ar fi ciocolată, băuturi cofeinizate și alte dulciuri.
  8. Nu vă forțați să adormiți. Dacă încă ești treaz după ce ai încercat mai mult de 30 de minute să adormi, ridică-te și mergi într-o altă cameră. Stai liniștit aproximativ 20 de minute înainte de a te întoarce la culcare. Fă acest lucru ori de câte ori este nevoie, până când adormi. Încercarea de a te forța să dormi este contraproductivă. Pur și simplu nu va funcționa. Acceptă acele nopți când nu dormi. Dacă te lupți și te forțezi să dormi, sau dacă te temi că nu vei adormi, insomnia nu va dispărea.

Dacă urmați toți pașii de mai sus, dar tot nu puteți adormi, poate că ar fi timpul să discutați cu medicul dumneavoastră. Uneori, insomnia este rezultatul unor probleme medicale sau psihologice mai profunde, cum ar fi depresia, anxietatea sau apneea de somn.

Pentru evaluare, tratament, sau alte informații ne puteți contacta:

Angelica Agachi Cabinet Individual de Psihologie 

adresa de e-mail contact@psiho.online, telefonic sau prin WhatsApp la numărul 0760676990

Anxietatea și Glanda tiroidă

Anxietatea și Glanda tiroidă

Anxietatea și Glanda tiroidă

Până acum cercetările pentru tulburările de anxietate s-au concentrat pe disfuncția sistemului nervos, fără să ia în considerare rolul sistemului endocrin.

Studii recente efectuate de Societatea Europeană de Endocrinologie indică faptul că tulburările de anxietate pot fi asociate cu disfuncția glandei tiroide.

Glanda tiroidă produce tiroxină și triiodotironină, hormoni esențiali pentru reglarea funcției inimii, a mușchilor și a sistemului digestiv, a dezvoltării creierului și a întreținerii oaselor.

Inflamația autoimună a tiroidei apare atunci când organismul începe să producă în mod greșit anticorpi. Aceștia vor ataca glanda provocând daune întregului organism.

Dr. Juliya Onofriichuk de la Spitalul Clinic din Kiev a investigat funcția tiroidiană la 56 persoane diagnosticare cu anxietate, care sufereau atacuri de panică.

Pacienții cu anxietate au prezentat semne de inflamație a glandelor tiroide, deși nivelurile hormonilor tiroidieni erau în limitele normale.

Tratamentul de 14 zile cu ibuprofen și tiroxină le-a redus inflamația tiroidiană, a normalizat nivelul hormonilor tiroidieni și a scăzut scorurile de anxietate.

Constatările dr. Juliya Onofriichuk indica faptul că sistemul endocrin poate juca un rol important în anxietate.

Dr. Onofriichuk intenționează să efectueze cercetări suplimentare pentru examinarea nivelul hormonilor tiroidieni, sexuali și suprarenali (cortizol, progesteron, prolactină, estrogen și testosteron) la pacienții cu glande tiroide disfuncționale și la cei cu tulburări de anxietate.

Această cercetare își propune să ajute la înțelegerea mai clară a rolului sistemului endocrin în dezvoltarea anxietății și ar putea duce la o mai bună gestionare a tulburărilor de anxietate.

Concluzie: Funcția tiroidiană poate juca un rol important în dezvoltarea tulburărilor de anxietate iar inflamația tiroidiană ar putea fi un factor de bază în tulburările de anxietate.