Mic exercițiu de relaxare

O tehnică de relaxare pe care o folosesc, dar o și recomand mereu, este tehnica respirației. Se poate folosi în tulburarea de panică, în anxietate, dar și în oricare alt moment în care stresul, grijile sau gândurile obsesive te năpădesc. 

Odată ce ai învățat o tehnică simplă poți mai apoi să o dezvolți cum vrei. E ca atunci când înveți alfabetul. Odată ce știi literele și regulile, poți forma cu ele oricâte cuvinte dorești. 

„Gândește-te la ceva frumos!” Ce simplu este să spui, dar ce greu să obții! Totuși, practicând tehnici de respirație, mai devreme sau mai târziu reușești! 

Fiecare dintre noi este dotat cu un fel de buton mental. Dacă reușești să-l vizualizezi vei înțelege că e suficient să îl apeși, pentru a schimba registrul. 

Da, comutatorul e la tine! Chiar dacă nu l-ai folosit până acum, el va funcționa, doar că va cupla mai greu. 

Acum te gândești la un lucru pentru ca imediat, în secunda următoare să te trezești invadat de o amintire sau de o așteptare neîmplinită. 

Ne zbatem zilnic între trecut și prezent încercând, cu mari eforturi, să ne ancorăm în prezent. Unii au practică îndelungată și reușesc imediat. Alții învață acum cum pot ajunge în prezent prin tehnici simple. 

Acum fii atent la fiecare zgomot ce ajunge la tine, conștientizează atingerea hainelor de corp, analizezează fiecare senzație pe care trupul ți-o transmite.

Inspiră. Trage-te tu pe tine din trecut și așează-te aici și acum. 

Expiră. 

Ce simți? O senzație surdă, ca de durere? Atunci înseamnă că ți-e teamă. Frica te face să interpretezi fiecare senzație ca fiind amenințătoare, semn posibil de boală sau de suferință viitoare. Starea asta se cheamă anxietate. 

Când înțelegi că „butonul” e la tine nu te mai temi.

Apasă comutatorul! Un gând dispare lăsând loc altui gând. Senzația nu mai deranjează. Pentru că acum este însoțită  de un nou gând, mai bun. 

Senzația, înțepătura, junghiul sau durerea ascuțită nu mai reprezintă nimic amenințător, e doar modul corpului tău de a-ți spune : Am obosit, ia-o mai ușor, trăiesc, sunt aici, nu mă judeca, ia-mă așa cum sunt, nici bun, nici rău, nici trecut, nici viitor, doar eu, aici, acum. Starea aceasta se cheamă relaxare. 

Respiri.

Știi cum funcționează sistemul nervos vegetativ? Nu trebuie să știi anatomie ca să înțelegi că e format din două piese, asemenea celebrei imagini yin yang. 

Sistemul nervos simpatic pune organele în alertă. Când inspiri el este activat. Inima bate mai repede, oxigenul alimentează fiecare celulă, fiecare organ este activ, energic, viu. 

Când expiri activezi sistemul nervos parasimpatic. Acesta intervine în situații de viață obișnuite, în relaxare și calmare a inimii. Expiri lung ca să ții acest sistem liniștitor activat cât mai mult. 

Inspiri activitate și luptă. 

Expiri liniște, pace și odihnă. 

Gândul bun e aici, știi asta și deja pândești gândul ce vine, dar până atunci uite, tu, aici, acum, conștientizându-ți corpul, mediul înconjurător, soarele, ticăitul ceasului și lătratul câinelui, căldură, haine comode, șosetele strânse pe gambă, muzica din surdină, aici, respiri, inspiri viață, expiri liniște și relaxare. 

Sună telefonul. 

Continuă acest exercițiu. Fără mine. 

Dezvoltarea personală

Statutul social, averea sau bunurile materiale nu determină reușita în viață. 

Statutul se poate pierde oricând. Vedem limpede cât de ușor un mare conducător, de oriunde, poate fi înlocuit.

Averea agonisită în ani se poate pierde sau irosi ușor. Dar un caracter integru și aptitudinile dobândite pot scoate un om victorios din oricâte necazuri ar intra. 

Nietzsche spunea că valoarea omului este determinată de cantitatea de adevăr pe care acesta o poate tolera. Un om care se minte sau care minte, oricât de mică și inofensivă ar părea minciuna, este prototipul celui ce va eșua, mai devreme sau mai târziu. 

De multe ori adevărul nu este plăcut sau tolerabil, dar fără el ești pierdut. Lumea nu este niciodată exact aceea pe care ne-o dorim. Dacă minți, sau dacă te minți, nu transformi realitatea, oricât de mult ai încerca! Doar tiranii trăiesc în minciună! Dar aceștia se vor trezi într-o zi în iad, doborâți de propria mizerie morală. 

Cei care nu pot accepta adevărul își sabotează propria dezvoltare, pentru că nu vor putea niciodată renaște. 

Orice persoană, oricâte greșeli ar fi făcut, poate deveni un cu totul alt om dacă acceptă adevărul și implicit propria sa schimbare. 

Oamenii care investesc în propria dezvoltare vor putea renaște oricând din propria cenușă. Pentru că învață să-și asculte conștiința știind că au la îndemână cel mai bun instrument, propria memorie. 

Memoria pe termen lung este un instrument creat anume pentru a ne aminti nu doar trecutul, cu tot ce are el, ci și eșecurile și modul eronat în care am gestionat situații de viață. 

Cine învață din greșelile trecutului are mari șanse de a nu le mai repeta și de a deveni un om mai bun!

Un om care găsește vinovați pentru propriile sale greșeli este un om care nu se va schimba niciodată, iar mai devreme sau mai târziu viața va da cu el de pământ. 

Un caracter frumos, un om care are valori clar definite, cum ar fi adevărul, toleranța și respectul  pentru celălalt este tot ce ți-ai dori de la o ființă omenească. 

Un caracter frumos, chiar dacă va pierde totul în viață, va ști să o ia de la început, ori de câte ori va fi nevoie, fără să cadă în deznădejde și resemnare. 

Caracterele oamenilor care ne înconjoară ne pot duce pe toți spre iad, prin minciună, sau ne pot aduce pacea sufletească și liniștea conștiinței prin simpla rostire a adevărului. 

În rai nu se minte, niciodată, oriunde ar fi acesta:  în cer sau pe pământ. 

De ce terapeutul dă teme pentru acasă? 

Am întâlnit multe persoane care nu înțeleg rostul temelor de făcut acasă. Sau oamenii care cred că psihoterapeutul are așa, niște puteri miraculoase și poate ghici inconștientul, problemele sau durerea sufletească. 

Psihoterapeutul nu este magician! Știe ce probleme ai doar dacă vorbești cu el! Un profesionist este format să nu judece pe nimeni, să nu subevalueze, dar nici să nu-și supraaprecieze clienții. Un profesionist ascultă și întreabă. Nu interpretează ce îi spui. Ia totul așa cum îi explici! 

Dacă vrei să vezi dacă a înțeles, îl întrebi și te lămurești. Nu lăsa lucruri nespuse, în speranța că va înțelege! 

Dacă nu ai încredere și nu vrei să vorbești renunță și du-te la un terapeut în care ai încredere. Totul este să vrei să lucrezi tu cu tine!

Mulți clienți ar prefera medicație în loc de teme de acasă. Da, e mai simplu! Nu trebuie să te chestionezi tu pe tine, nu trebuie să înveți lucruri noi, nu trebuie să te destăinui mai mult decât crezi…

Spre deosebire de medic, psihologul îți dă și teme pentru acasă. De ce nu face și medicul așa? Pentru că doctorul știe că nu este important ca tu să știi medicină: problema ta este temporară, se va ameliora rapid cu trei hapuri și un regim adecvat. 

Psihologul recunoaște tiparul de gândire disfuncțional sau vede comportament care îți dăunează. Și, așa cum medicul îți poate sugera un regim alimentar potrivit stării tale, tot așa psihologul îți va sugera o schimbare, dar nu de alimentație ci de comportament și gândire! 

Multe suferințe emoționale pleacă de la un tipar de gândire deficitar, tipar format în mulți ani de zile. Acesta trebuie transformat din disfuncțional în funcțional!

Dacă, spre exemplu, ai învățat să joci fotbal lovind mingea doar cu vârful piciorului, oriunde pe teren, antrenorului îi va lua mult timp să te învețe teoria (de ce este greșită tehnica ta) și practica (cum este corect să lovești). 

Dacă ani de zile ai lovit mingea într-un mod greșit, îți va lua mult timp să te dezveți și să-ți însușești un nou comportament, corect și benefic. 

La fel se întâmplă și la psiholog! Te duci la el cu un tipar greșit de gândire. Trebuie să îți explice, să te învețe teoria (ce este un tipar bun și corect). Psihologul descoperă emoțiile disfuncționale care îți provoacă suferință, dar practica tu o faci. Tu la tine însuţi schimbi ceea ce te perturbă! 

Pentru asta trebuie să înveți noțiunile acelea noi: ca să înțelegi unde trebuie să muncești pentru a adopta un altă atitudine. Nu poți lua o pastilă și gata, s-a rezolvat. E ca și cum antrenorul îți dă o pilulă iar tu nu mai lovești mingea cu vârful piciorului, lovești lateral sau cu călcâiul. Nu există așa ceva! 

Psihologul te poate învața ce trebuie TU să faci ca să devii sănătos psihic și emoțional.

Nu există niciun medicament care să-ți oprească șirul gândurilor obsesive, panica, fobiile sau comportamentul compulsiv. Totul ține de tine, de modul în care te-ai format, de resentimentele și traumele suferite și în general de tiparul tău unic de a fi. 

Este foarte greu să schimbi un comportament greșit, exersat ani de zile!

Un antrenor nu te poate învăța într-un timp foarte scurt lovirea corectă a mingii. Așa și psihoterapeutul! Nu poate să te vindece de vreo tulburare oarecare într-un timp scurt dacă nu-ți faci temele date!

O persoană care-și înțelege problemele va dori să adopte un alt stil de viață, rapid, dar mai trebuie ceva, extrem de important: să își dorească ca zilnic să lucreze la schimbarea sa!

Este ca la orice alt antrenament! Mai întâi înveți pașii corecți iar apoi exersezi zilnic, până când noul tipar este adânc întipărit în mintea ta. 

Pentru a fi sănătos psihic și emoțional ai nevoie de antrenament. Dacă îți găsești un antrenor bun, în care să ai încredere, temele par mult mai ușor de făcut. 

Fiecare temă urmărește dezvoltarea unui alt „mușchi”.

Devii mai puternic și mai frumos dezvoltat doar când repeți pașii și toate exercițiile date. 

Da, sigur, te dezvolți și fără teme pentru acasă, dar alandala și în niciun caz eficient. 

Lupta cu gandurile

În viața sa, fiecare dintre noi s-a confruntat cu diverse gânduri obsesive. Acestea pot lua forma unor întrebări: Am închis ușa?, Robinetul de apă a rămas deschis? şi așa mai departe. Astfel de gânduri sunt normale și nu necesită nici un tip de intervenție. Dacă însă devin un obicei de zi cu zi, afectându-ne în alte domenii ale vieții, aceste gânduri obsesive pot indica prezența unei nevroze.

Gândurile obsesive sunt ca o defilare permanentă şi constantă de cuvinte, idei şi evenimente nedorite. Omul, ostaticul lor, încearcă să le facă față. Numai că lupta pentru înfrângerea lor este extrem de grea: gândurile se opun cu rezistență şi devin din ce în ce mai puternice. Gândurile negative, de regulă, provoacă un stres emoțional sever. De cele mai multe ori resentimentele sau fricile iraționale pot duce la depresie iar pentru a combate această gravă problemă va fi necesar să întreprindem diverse acțiuni competente.

De obicei omul, după ce se confruntă cu o situație dificilă, încearcă să o uite, dar lupta cu gândurile nu este atât de ușoară pe cât pare. Multe răni suferite pe parcursul vieții lasă urme de neșters asupra psihicului. Traumele trecutului conduc la disfuncționalități, exprimate adesea sub forma gândurilor obsesive. Dar, gândurile intruzive pot fi şi rezultatul oboselii sau al unei epuizări puternice a sistemului nervos.

Cum putem lupta cu gândurile? În primul rând, ar trebui să renunțăm la luptă. Din aceasta bătălie nimeni nu poate ieși învingător. Cu cât îmi voi propune mai mult să NU mă mai gândesc la ceva cu atât voi sfârși gândind mai intens la lucrul respectiv. Acest lucru este posibil deoarece creierul nostru nu operează cu negații.

Dacă acum, în timp ce citiți acest articol o să vă rog ca preț de un minut să NU vă gândiți la un iepure mare şi alb, cu ochii roșii, ce veți face? Nu vă gândiți la iepurele mare şi alb cu ochii roșii! Nu?

Deci, cel mai bine este să încetez să-mi propun să NU mă mai gândesc. Las gândurile să apară așa cum vin norii pe cer. Norii sunt ca şi gândurile noastre care apar, îi vedem, îi analizăm sau nu. Norii vor trece ușor şi vor dispărea lăsând loc altor norișori. Şi în mintea noastră gândurile apar şi apoi lasă loc altor gânduri care vor veni şi vor trece, ca norii de pe cer. Eforturile noastre de a alunga un gând nu numai că nu aduc rezultate, dar de cele mai multe ori complică situația şi mai mult.

Chiar dacă ne învăluie cu o forță incredibilă, nu este bine să încercăm să opunem rezistență gândurilor. Nu vom face decât să pierdem o mulțime de efort și de energie. Ideea este să lucrăm cu ele pentru a opri războiul. Luați gândurile intruzive ca un dat, nu vă fie frică de ele şi nici nu încercați să preluați conducerea. Acest lucru nu este atât de ușor de făcut, dar e nevoie doar de un simplu impuls. Încercați să abordați problema din alt punct de vedere şi observați mai atent care sunt argumentele pro sau contra.

E bine de știut că dacă putem să conștientizăm care ne sunt gândurile obsesive, deja suntem la jumătatea drumului spre victorie. Pentru a depăși definitiv această problemă putem încerca oricare (sau toate) din metodele de mai jos:

  • Să descoperim beneficiile secundare: Obsesiile sunt un mijloc de negare sau de evadare din orice altă problemă. Această deghizare, (ascunzând în fapt un beneficiu secundar) atunci când este demascată şi recunoscută, ne scapă de gândurile obsesive. Pentru asta trebuie să încercăm să vedem ce anume dorim să uităm atunci când ne apar în minte gândurile nedorite. Sau ce alte probleme avem,dar la care nu vrem să ne gândim?

Ideea este să găsim aceste probleme și să încercăm să le analizăm şi să le rezolvăm. Şi, vom vedea cum, găsind adevărata sursă, nu vom mai simți nevoia inconștientă de gânduri intruzive.

De asemenea, un beneficiu ascuns sau un câștig secundar poate acționa ca o cauză. Poate fi cauza care ne îndeamnă să nu facem nimic, sau să ne considerăm nefericiți.

Spre exemplu, o persoană care suferă de gânduri obsesive, poate crede că doar pentru că se află în această stare (este obsedată de acest gând) nu poate obține un loc de muncă. O astfel de persoană este convinsă că va găsi un loc de muncă adecvat doar după ce-şi va rezolva problema. Dacă abordăm această cauză dintr-un alt unghi, putem vedea că persoana, de fapt, nu vrea să-şi caute un loc de muncă iar gândurile sale obsesive sunt doar o scuză a sa pentru a nu-şi căuta de lucru. Bineînțeles, nimeni nu face acest lucru intenționat. De cele mai multe ori oamenii nu înțeleg că adevăratul scop este unul inconștient. Atunci când persoana din exemplul de mai sus reușește să-şi depășească problema și obține un loc de muncă, gândurile obsesive îl abandonează treptat. Acesta este doar un exemplu de un beneficiu secundar, dar pot exista nenumărate alte beneficii, inconștiente, care să ne facă prizonieri ai gândurilor obsesive.

  • Scrierea gândurilor: Aceasta este o metodă foarte bună pe care o putem folosi mai ales în momentul de atac sau de apariție al gândurilor obsesive.

Este bine să avem un caiet special în care să ne notăm toate gândurile nedorite. Vom scrie fiecare gând care nu ne dă pace, așa cum sună el în mintea noastră. Gândurile scrise ne vor elibera de energia negativă, iar faptul că le lăsăm să iasă reduce presiunea lor. O metodă similară este să vorbim cu rudele sau prietenii de toate aceste obsesii sau gânduri ce însoțesc problema actuală. Este bine să împărtășim cu ei gândurile dureroase, să le vorbim despre sentimentele, emoțiile şi suferințele noastre. De asemenea, putem apela oricând la un terapeut la care putem găsi sprijinul și oportunitatea de a ne exprima emoțiile acumulate.

  • Crearea de imagini pozitive: Încercați să vă imaginați în detaliu un eveniment din viața voastră în care să fiți extrem de fericit şi plin de bucurie. Încercați să vizualizați scena în culori cât mai vii. Spre exemplu, dacă doriți să faceți o excursie într-o țară exotică imaginați-vă pe voi înșivă cum vă pregătiți bagajele pentru această excursie. Cum veți urca în avion zburând pe deasupra pământului verde, studiind norii albi şi pufoși. Cum vă veți plimba pe străzile frumoase , sau cum veți sta pe plaja de nisip bucurându-vă de viață, în adevăratul sens al cuvântului. Toate aceste imagini vă vor cuprinde cu un val de emoții pozitive. Atunci când gândurile obsesive vor începe să apară imaginați-vă din nou excursia, în toate detaliile ei. Încercați să vă amintiți toate culorile, mirosurile şi zgomotele din fundal. Imaginile pozitive și atenția pe care o veți acorda detaliilor vă vor fi de mare ajutor în schimbarea şi eliminarea gândurilor obsesive.
  • Relaxarea: Gândurile obsesive duc la epuizare, atât psihică cât și fizică. E bine să învățăm să ne relaxăm, pentru a le face față. Un exercițiu simplu de relaxare este să ne așezăm într-un loc cât mai comod concentrându-ne pe ceva ce avem tot timpul la îndemână şi anume pe propria noastră respirație. Punem o mână pe abdomen sau pe piept, pentru a simți modul în care inspirăm şi expirăm, felul în care abdomenul sau cutia toracică se ridică şi coboară. Nu există un mod de respirație perfect la care trebuie să ajungem, tot ce trebuie să facem este să simțim cum aerul intră şi iese, urmărind doar respirația, până când aceasta devine netedă și liniștită. Putem face acest exercițiu în fiecare zi, timp de 10-15 minute. Desigur, există multe alte exerciții de relaxare dar şi acest mic exercițiu vă poate ajuta atât în prevenirea gândurilor cât şi în reducerea oboselii, după o zi întreagă de lucru.

Urmând una din metodele de mai sus, cu siguranță că veți reuși să scăpați atât de gândurile obsesive cât şi de o parte din probleme. Cele mai importante lucruri în rezolvarea oricărei probleme sunt credința în abilitățile noastre și dorința de a ieși învingători. Doar cu iubire, curaj, credință şi răbdare vom reuși, tot ceea ce dorim.

Fii asertiv!

Când ești asertiv te simţi mai responsabil, trăieşti satisfacţii personale şi îţi regăseşti încrederea în tine. Un comportament asertiv poate să îţi reducă depresia sau să-ţi inhibe anxietatea, ceea ce duce la o îmbunătăţire a imaginii de sine. Nu este dificil. Această atitudine se învaţă.

Să ai un comportament asertiv înseamnă să poţi să stai ferm atunci când îţi aperi propriile drepturi. Să îţi exprimi spontan şi onest gândurile, convingerile, trăirile, dar într-un mod care să respecte și drepturile sau punctul de vedere al celorlalţi.

O persoană asertivă îşi recunoaşte lipsurile, dar şi plusurile. Întreabă ceea ce doreşte într-un mod deschis şi direct.

Afirmarea de sine este un comportament învăţat. Acest comportament constă în abilitatea de a primi şi de a dărui complimente, de a critica sau aprecia, de a exprima deschis dorinţe şi decizii.

Persoana asertivă este capabilă să accepte răspunsuri negative, poate asculta activ, îşi exteriorizează deschis emoţiile, menţine respectul mutual şi acceptă fără dificultate orice proces de mediere.

Elementele asertivitatii, cele mai dificile şi sensibile, sunt folosirerea aprobării, DA, şi a refuzului, NU. A spune ce simți și ce dorești cu adevărat înseamnă să te respecţi, să-ţi respecţi dorinţele, nevoile şi sentimentele.

Deşi suntem atât de diferiţi, ne putem încadra fiecare dintre noi în măcar unul din cele patru mari modele de comportament: Comportamentul agresiv, manipulator, pasiv sau asertiv.

Comportamentul asertiv:  despre un individ asertiv se poate spune că se simte bine în pielea lui, că este echilibrat şi dă impresia de calm şi de bunăstare interioară. Starea sa de spirit este egală şi nu-şi iese uşor din sărite. Are mai degrabă încredere în el, fiind în acelaşi timp conştient de propriile limite, dar şi capabil să se îndoiască de sine. Ştie să se asculte pe el însuşi şi pe cei care-i stau aproape. Dacă se pricepe să-şi apere şi să-şi exprime clar gândurile şi nevoile, nu înseamnă că le respectă mai puţin pe ale celorlalţi. Dacă se confruntă cu probleme relaţionale, încearcă întotdeauna să le rezolve prin stabilirea unui dialog autentic şi deschis, intenţionând astfel să împace puncte de vedere aparent diferite şi opuse.

Avantajele afirmării de sine: Te simţi activ, nu stai cu mâinile în sân, îţi exprimi dorinţele, ideile. Te simţi uşurat că ai îndrăznit să faci ceva și te revalorizezi prin atitudinea dinamică. Nu trebuie să fii asertiv în orice circumstanţă. De exemplu: cu persoanele certate cu legea sau în lift, cu persoane pe care nu le vei mai întâlni, chiar dacă te deranjează.

SFATURI pentru a deveni asertiv:

  • Foloseşte întotdeauna EU mai degrabă decât TU sau VOI (aceste cuvinte sunt resimţite ca fiind acuzatoare). Dacă ţii regim şi eşti servit cu ceva ce nu doreşti, nu-i acuzi pe ceilalţi că sunt lipsiţi de control mâncând fără limită! Spui simplu că vrei să slăbeşti şi în clipa asta NU mănânci dulciuri.
  • Fii clar. Înlătură expresiile ambigue, aluziile jenante, tăcerile apăsătoare. Cel mai bun mod de a te face ascultat este să spui simplu şi precis ce doreşti şi ce nu doreşti. Dacă ţi se propune să mergi la un film science-fiction şi asta nu te încântă, spune onest: Sincer, prefer un film poliţist.

  • Implică-te, subliniază importanţa anumitor fapte pentru tine. Nu te ruşina să simţi şi să-ți exprimi emoţii negative: iritare, nemulţumire, decepţie, tristeţe din moment ce le formulezi în nume propriu, fără acuzaţii.

Asertivul îşi respectă interlocutorul. Dacă cineva nu vine la întâlnire îi spui: sunt foarte supărată, credeam că o să vii sau măcar o să mă suni să mă anunţi. NU spune: Eşti neserios! Fereşte-te să pui etichete.

  • Învaţă să foloseşti: Vă înţeleg, dar… care îţi apără punctul de vedere, ţinând cont şi de cel al interlocutorului. Dacă cineva o ia înaintea ta, la o coadă, spui: Înţeleg că sunteţi grăbit, dar şi eu sunt. Încercaţi să aveţi răbdare, ca toată lumea.
  • Când ţi se pune o întrebare stânjenitoare, fă un pas înapoi – dă-ţi răgazul să răspunzi şi vei avea posibilitatea să reflectezi, iar dacă doreşti să refuzi, să-ţi poţi găsi argumentele. Cineva te roagă să-i împrumuţi maşina – spune-i că asta ridică nişte probleme şi că trebuie să te gândeşti. Spune-i să te caute peste câteva zile.

  • Nu te simţi obligat să-ţi justifici mereu hotărârile şi acţiunile. Rişti să te pierzi în explicaţii confuze şi să te expui unor întrebări nesfârşite. Uneori, cu cât dai mai puţine explicaţii, cu atât îl avantajezi mai puţin pe celălalt. ex: Îmi pare rău, nu pot acum. Am nişte motive despre care nu pot să vorbesc.

  • Când e posibil, încheie schimbul de idei adecvat, asta va lăsa o bună impresie. Dacă ceri o mărire de salariu spui: Sunt mulţumit că m-aţi ascultat; sper că o să vă gândiţi la…. Acest tip de dialog lasă o portiţă deschisă celor doi.

Tehnici Asertive

Discul zgâriat – constă în repetarea cu calm, claritate şi fermitate a ceea ce vrem sau nu vrem. Necesită răbdare, perseverenţă, puţină îndrăzneală şi voinţă.

Nu repeţi aceleaşi cuvinte ore în şir, ci schimbi cuvintele, astfel încât să perseverezi în păstrarea opiniei, dorinţei, fără a devia de la punctul de vedere. În acest mod se evită manipularea de către celălalt şi îl determină să ia în considerare nevoile tale şi punctul tău de vedere.

Refuzarea unei cereri: 

Exemplu de dialog:

  • Îmi poţi împrumuta nişte bani? Sunt într-o situaţie…
  • Îţi înţeleg problema, dar nu pot să te împrumut.

  • Ştii bine că ţi-i dau înapoi.

  • Îmi pare rău, dar nu pot să te împrumut.

  • Ştiam că mă pot bizui pe tine…

  • Chiar nu pot să te împrumut.

  • Mă dezamăgeşti foarte tare…

  • Înţeleg că eşti dezamăgit, dar nu pot să-ţi împrumut bani.

Cum să ceri ceva: Foloseşte cuvântul EU şi fii clar. Exemplu: ,,Vei fi surprins de cererea mea, Poate vei considera că exagerez, dar…,,

Zâmbeşte! Gândeşte că în caz de refuz NU TU EŞTI CEL RESPINS, ci CEREREA TA!

Evită să contraataci, să răspunzi la critică prin critică, la agresivitate cu agresivitate, să declanşezi un lanţ de injurii, violenţe, ameninţări care îl rănesc pe celălalt!

Informaţia despre sine

Dând informaţii despre noi ne dezvăluim sentimentele şi problemele, ceea ce ne face mai umani în ochii interlocutorilor, în afară de cazul în care ne găsim în faţa unui autocrat certăreţ. Să poţi vorbi despre tine cu sinceritate, fără să te devalorizezi, te face mai apropiat de ceilalţi.

Ascultarea activă
Fără să te plasezi pe poziţie de inchizitor, întreabă-l pe celălalt despre experienţele lui, despre viaţa, problemele lui. Interesul pe care i-l porţi înviorează apropierea, întăreşte calitatea relaţiei şi uşurează comunicarea. Astfel, poţi descoperi că împărtăşiţi aceleaşi emoţii, aceleaşi sentimente, vă recunoaşteţi şi vă regăsiţi. Totodată, să ceri informaţii înseamnă să verifici dacă ai înţeles bine ce vrea să spună celălalt. Neînţelegerile provin deseori din neînţelegerea mesajului celuilalt. În timpul unei conversaţii, nu ezita, reformulând conţinutul cuvintelor lui, să-ţi confirmi conţinutul mesajului exprimat de interlocutorul tău, ceea ce-l poate ajuta să fie mai clar.

Afirmaţia pozitivă

Acest procedeu îţi va folosi mult când ţi se fac complimente. Te gândeşti mai des la defectele decât la calităţile tale, vorbeşti mai degrabă despre eşecuri decât despre succese. Tot aşa, complimentele te fac să te simţi prost; ai tendinţa să le negi, să gândeşti că alţii le merită, tu nu. Când eşti complimentat, roşeşti, ai vrea să te ascunzi în gaură de şarpe, laşi capul în jos, răspunzi încurcat şi sfârşeşti prin a-l respinge pe nefericitul care ţi-a făcut complimentul şi care nu-ţi înţelege atitudinea.

Acest comportament negativ te lipseşte de plăcerea pe care ar trebui să o resimţi într-o asemenea situaţie. S-ar spune că nu deosebeşti linguşeala excesivă de complimentul sincer. Acesta din urmă este de obicei exprimat natural şi simplu, în termeni scurţi şi clari, cu intenţia de a face plăcere. Linguşitorul încearcă să manipuleze şi să profite de cel pe care îl ascultă.

Afirmarea de sine constă în a-i arăta celuilalt că ne recunaştem calităţile şi că suntem mulţumiţi să vedem că şi el le apreciază. Acceptă să asculţi şi să răspunzi la complimente. Dacă ţi se spune că ai o rochie frumoasă, nu răspunde automat: E o rochie veche. Zâmbeşte şi spune de pildă: Mă bucur că-ţi place, este rochia mea preferată. Dacă eşti lăudat pentru un succes, nu-ţi spune: ,,am fost o nulitate,,; răspunde ,,Mulţumesc, şi eu cred că m-am descurcat destul de bine.,,

Exersează

Să dobândeşti moduri noi de a fi, de a gândi şi de a acţiona cere răbdare şi timp. Acceptă asta! Nu te descuraja de la primul eşec, nu abandona la prima greutate sau la cel mai mic refuz. Înaintează treptat, în ritmul tău. Nu se pot învăţa lucruri noi fără muncă – nici vioara, nici tenisul, nici o limbă străină. Antrenează-te prin tehnicile de afirmare de sine aşa cum îţi faci exerciţiile de gimnastică, uşoare şi scurte la început, apoi din ce în ce mai dificile şi mai lungi. Alege metodele care ţi se par potrivite. Nu te mulţumi să tragi concluzii negative şi definitive după o singură încercare. Încearcă metodele în diverse situaţii, cu diferite persoane. Aşa le poţi combina.

Criticul din noi și psihoterapia

Nimeni nu poate fi mai critic sau mai exigent cu tine decât ești tu.
Ești în stare de multe nebunii doar ca să acoperi norul de critici din mintea ta, sau ca să-ți placă de tine însuţi.
Ești în stare să faci orice: Apelezi la tehnologii avansate pentru a obține un chip mai tânăr. Sau cumperi produse care-ți promit silueta ideală, ori suplimente ce promit tinerețea veșnică. Sau crezi că există o pilulă minune care te poate face să fii mai îngăduitor cu tine.
Ne place să fim mințiți?
Nu!
Dar ne place să NE mințim!
Ne place să credem că există produse care pot opri efectele timpului!
O operație estetică taie defecte, dar nu poate scădea niciun an din vârsta ta!
Credem că putem lua suplimente, uleiuri sau pilule care vor vindeca cu succes lipsa noastră de voință.
Dar voința nu poate fi stimulată cu nimic din exterior!
Alergăm după fericire fără să avem habar că fericirea e o stare, a noastră.
Nu poate fi cumpărată sau găsită aiurea prin lume.
Dacă toți ceilalți văd că ai o greutate ideală, dar tu ești total nemulțumit de silueta ta, cine va fi nefericit?
Ceilalți nu văd zbuciumul tău interior! Văd doar nemulțumirea și te evită, mai mult sau mai puțin elegant.
Dacă hainele pe care le porți, stând să crape pe la încheieturi, arată oribil pentru ceilalți, dar tu ești mulțumit și mândru nevoie mare, cine va suferi? Simțul estetic al celorlalți, desigur!
Dacă ție nu-ți place de tine, cum vrei să fii iubit sau apreciat de alții?
Dacă te placi tu pe tine, nu ai nevoie de confirmare, nu cerșești apreciere și nici dovezi. 
Dacă nu te placi tu pe tine vei suferi, indiferent de cât de multe dovezi de apreciere ai primi.
Poate să-ți spună o mie de persoane că arăți minunat, dar dacă tu nu vezi asta, totul e în zadar!
Însă, când tu te placi pe tine, nu ai nevoie de confirmări ca să te simți bine. Te simți bine din tine, din mintea și în sufletul tău.
Totul pleacă din noi! 
Nimeni nu te poate face să te iubești sau să te accepți dacă nu o faci tu.
Suferim ori de câte ori când imaginea din mintea noastră nu corespunde cu imaginea pe care o vedem în oglindă.
Suferim când imaginea din mintea noastră nu corespunde cu ceea ce vedem.
Suferim când refuzăm să acceptăm realitatea.
Imaginea ta reală poate fi frumoasă. Dar numai să vrei să o vezi!
Frumusețea este în ochii celui ce privește, nu în obiectul privit! 
Când mă uit în oglindă văd numai ceea ce mintea mea vrea să vadă! Frumos sau urât.
Dacă în minte văd urât, orice oglindă va confirma realitatea din capul meu!
Dacă îmi privesc ridurile ca pe o expresie minunată a experiențelor de viață și a frumoșilor ani pe care eu mi i-am trăit, voi avea o imagine reală. Împăcată și mulțumită cu ea însăși.
Toți avem nevoie să fim validați, apreciați, iubiți. Dar nimeni nu o va putea face în locul nostru! Nimeni nu poate umple golul din sufletul celuilalt!
Când te accepți pe tine, așa cum ești, înveți să-l accepți și pe celălalt. Abia atunci vei putea fi iubit, validat, apreciat. Altfel, totul e în zadar! Degeaba te iubește o lume întreagă dacă tu nu o faci! 
Psihotetapia e și despre asta. Te învață cum să te accepți. Cum să scapi de criticul din mintea ta. Cum să trăiești frumos, cu tot ce ai. 

DEPRESIA ne poate controla viața

Depresia ne poate controla viața: dacă o lăsăm.

Care sunt simptomele depresiei? Și ce anume o adâncește?
Atitudinea și comportamentul nostru. Putem, fără să ne dăm seama, să o întreținem și o creștem. Sau putem conștientiza ceea ce ni de întâmplă, dar și ceea ce o face mai puternică . Noi alegem.
 
Ce facem când suntem în depresie? Păi, ajungem să nu mai facem nimic. Spunem: ce sens are, e prea greu, nu merită efortul, nu voi reuși, etc. Așa că nu mai facem nimic. Treptat evităm pe cât se poate orice implicare în vreo nouă activitate. Și chiar ajungem să credem că nu merită efortul.
 
Este o strategie, care oferă o stare de confort pe termen scurt. Dar, preferând confortul, ne va veni din ce în ce mai greu să ieșim din depresie. Chiar dacă mai întâi evităm activitățile noi, din păcate, odată cu trecerea timpului începem să evităm și activitățile pe care altă dată le făceam cu plăcere. Ajungem să credem că activitățile vechi, plăcute, nu mai au sens.
Renunțăm încet, încet la toate. Nu ne mai place să gătim, nu mai avem chef să facem curat, nu mai înțelegem de ce ar trebui să ne implicăm în orice altceva.

Evitatăm. Și, cu cât evităm mai mult, cu atât se adâncește și depresia noastră.

Azi nu mai avem chef de ceva, mâine nu ne mai vine nici atât să facem altceva. Încet, dar sigur, pierdem contactul cu prietenii și cu activitățile pe care altădată le făceam cu plăcere.
Toate aceste evitări ne fac să ne pierdem încrederea în forțele proprii. Și pentru că nu mai avem chef de nimic, ajungem să nu mai facem nimic. Așa că pierdem orice oportunități ajungând să ne simțim din ce în ce mai rău.
 
Cu cât nu mă implic și nu fac, cu atât mai rău mă voi simți! Și cu cât mă simt mai rău , cu atât nu mai am niciun chef să fac și ajung astfel să mă învârt într-un cerc dureros, la nesfârșit.
 
Evităm prietenii. Nu mai avem chef să-i auzim, dar nici să-i întâlnim. Treptat ajungem să evităm orice alte întâlniri. Nu mai avem curiozitatea de a cunoaște oameni noi, dar nici chef de discuții. Și cu cât ne amânăm întâlnirile, cu atât mai rău ne vom simți.
 
Sunt persoane depresive care au nevoie să consume mari cantități de alcool. Este modul lor de a-și amorți durerea, suferința psihică și emoțională. Dar, cu cât beau mai mult, cu atât starea lor va fi mai proastă.
 
Alții mănâncă mult, tot din același motiv. Senzația de sațietate le acoperă pentru câteva momente tristețea. Însă abundența nu face bine. Te simți mai bine când mânânci o tavă cu plăcinte, dar după ce termini te simți din nou, mai rău, și te duci iar să mănânci ceva, dar peste puțin timp ajungi să-ți pară rău.
Un depresiv ajunge să nu se mai gândească la cei din jurul său, la partenerul de viață, sau la alții. Durerea îl face orb și surd la nevoile celorlalți. Amână să ia decizii despre viitor, sau refuză să își facă orice fel de plan. Logic, dacă azi nu te gândești la mâine, nu mai ai scopuri și motivație și ajungi să te simți din ce în ce mai rău.
 
Așadar, ceea ce simt depresivi este și urmarea atitudinii lor. A activităților pe care le fac, sau mai bine spus, nu le mai fac.
Comportamentele depresive produc stări depresive. Mă simt rău și nu fac nimic, dar asta mă face să mă simt și mai rău, și tot așa. Nu fac pentru că mă simt rău,dar mă simt mai rău pentru că nu am făcut ce trebuia să fac!
 
Cu cât aşteptăm ca starea noastră să se schimbe nefăcând nimic, cu atât depresia se prelungeşte şi se agravează.
În loc să ne trăim viața conform scopurilor și idealurilor, ne lăsăm conduși de stările noastre emoţionale. Lăsăm depresia să ia controlul vieții noastre!
 
Pentru a reducere depresia trebuie să acționăm, să facem tot ceea ce nu vrem sau amânăm.
O înțeleaptă vorbă din popor spune: Foamea vine mâncând! Dacă nu am chef sau nu îmi este foame sunt șanse mari să-mi vină cheful sau senzația de foame, mâncând. La fel și cu depresia.
Putem reduce depresia doar planificând şi executând repetat unele acțiuni, în ciuda stărilor emoționale pe care le avem.
Spre exemplu, dacă în ciuda faptului că nu am chef să spăl acum vasele, (pentru că mă simt rău) mă apuc și le spăl, înseamnă că am o atitudine antidepresivă. 
Emoțiile îmi spun să nu fac, mintea îmi spune să evit sau să amân, dar eu trec la treabă! Eu dețin controlul, nu depresia mea!
 
Când nu vrei sau nu ai chef să faci ceva analizează-ți atent emoțiile și ce ai de făcut.
Dacă nu te implici sau dacă nu duci un lucru la bun sfârșit îți adâncești depresia. 
Dacă te apuci să faci și îți mobilizezi toate resursele pentru a finaliza, te ve simți mai bine.
Așa că noi alegem cum vrem să ne trăim viața:
  • în modul depresiv (nu fac, evit, nu mă implic) sau
  • în modul antidepresiv (chiar dacă mi-e rău, nu am chef sau dispoziție, mă implic și duc la bun sfârșit ceea ce am început).
Dacă te hotărăști să faci ceea ce nu ai chef, dar trebuie făcut, nu înseamnă că îți negi depresia. Înseamnă că îți dai seama de starea ta, o accepți, o înțelegi, dar faci cu totul altceva decât îți spune ea. În ciuda a tot ceea ce simți (lasă că fac mai târziu, nu am stare acum, mă simt rău, etc) faci planuri și depui eforturi pentru a le pune în aplicare.
Cu cât te implici mai mult, cu atât starea ta se va schimba. Încet, încet vei ajunge să te mobilizezi mult mai ușor.
 
Ne putem schimba starea depresivă numai prin perseverență. Chiar dacă ai sentimente de lipsă de sens, oboseală, deznădejde, inutilitate, acceptă toate aceste stări, dar fă ce ți-ai propus!
Tu decizi ce să faci: acceptă starea dar nu fă ce spune ea, dacă nu, depresia îți va controla viața.
Foamea vine mâncând” asta să-ți spui ori de câte ori trebuie să faci ceva, dar simți că nu ai chef sau stare.
 
 
Pentru a afla dacă sunteți afectat de simptomele Depresiei, faceți o programare! Evaluarea este gratuită!
 

Gânduri și emoții

Corpul nostru este alcătuit din trilioane de celule, cu mult mai multe decât numărul stelelor din Calea Lactee. 

Fiecare dintre noi înseamnă un întreg univers: magnific, fascinant, complex, minunat! 

Toate celulele corpului nostru reacționează la mediul în care trăim, la stimulii externi, dar mai cu seamă la stimulii interiori. 

Dintre toți stimulii pe care îi experimentăm, cum ar fi: frig, foame, microbi, sete, disconfort, etc., cei mai importanți stimuli sunt propriile noastre gânduri

Când emitem un gând, fiecare celulă din corpul nostru reacționează. 

Filozoful chinez Lao Tzu, spunea: 

„Uită-te la gândurile tale cum ele devin cuvinte, 

uită-te la cuvintele tale cum ele devin acțiuni.” 

Da, suntem ceea ce gândim, iar gândurile noi, ne fac oameni noi! 

Însă nu în sensul că devin altfel doar dacă gândesc: sunt frumos, sunt deștept, sunt nemaipomenit. Nu! 

Nu devin mai frumos dacă gândesc mereu despre mine că sunt așa, și doar atât. Pot fi doar nesuferit pentru alții. 

Nu sunt și nici nu devin altfel, să zicem fericit, dacă repet ca un papagal cuvinte, sperând ca un naiv, că voi obține într-un final rezultatul dorit. 

Fiecare gând vine cu o trăire, cu o stare interioară, pe care fiecare dintre noi o experimentează personal, diferit de celălalt.

Fiecare gând e unic, și nu pentru că este un cuvânt diferit de altul, ci pentru că orice gând are amprenta sa emoțională, unică fiecărui om în parte. 

Gândul vine cu o emoție. Conștient, sau nu.

Când învăț să despart gândul de starea interioară, când deslușesc sentimentul, îl interpretez și îl recunosc, pot lucra la calitatea gândurilor mele, le pot dirija, interpreta, gestiona.

Abia atunci ajung ceea ce doresc, asemeni gândurilor mele! 

Iubirea și ura

Suferința unește! După o tragedie urmează întotdeauna o mare comuniune de suport și ajutor.

Mai există o emoție care ne unește. Care ne este de multe ori comună. Care ne face să privim toți, în aceeași direcție. Ura! 

Ura unește. Dușmanul comun ne face să fim prieteni. 

Iubirea unește o masă mică de oameni.

Ura poate fi comună unei populații întregi, a unei țări.

Să iubești este greu! Impune să vezi binele din celalalt. Să apreciezi ceva la el, orice, oricât de mic.

Să iubești înseamnă să-ți folosești cea mai importantă zonă din  creier, cortexul prefrontal. Adică ai nevoie de minte! Adică trebuie să fii în stare să judeci.

Să urăști e simplu. Nu ai nevoie de nici un efort.

Ura pornește din interiorul creierului, din partea numită sistem limbic. O zonă ce oricum este activată mai tot timpul.

Ca să urăști nu ai nevoie de cortexul prefrontal. Adică nu ai nevoie să judeci. Adică nu ai nevoie de minte.

Să iubești înseamnă să activezi sistemul nervos parasimpatic. Adică să ajungi calm, liniștit, în perfectă homeostază (când organismul este sănătos și relaxat).

Să urăști înseamnă să activezi sistemul nervos simpatic. Adică să fii în starea aceea când pulsul crește, tensiunea urcă iar sistemul imunitar suferă, ca și restul.

În ură organismul nu mai este la homeostază! Adică boala poate pătrunde extrem de rapid și ușor. 

Să iubești înseamnă sănătate.

Să urăști înseamnă boală și moarte.

Să iubești e greu.

Să urăști e simplu.

Ne unim în suferință sau în ură! 

Dar dacă ne-am uni în iubire, fără să mai așteptăm suferința? Ce ar fi? Zic și eu.