Abuzatorii abuzați

Paradoxal, dar să faci un rău nu presupune mare efort.

Să abuzezi nu este deloc greu. Să fii asemeni unei fiare este extrem de ușor!

Mai dificil este să fii un om bun, sau un părinte rezonabil și cumsecade.

De cele mai multe ori repetăm sau perpetuăm comportamentele pe care le-am văzut în mediul în care ne-am petrecut copilăria. Devenim extrem de critici, intoleranți și inflexibili. Ori cădem în extrema opusă devenind hiperprotectivi sau extrem de toleranți la nesupunere și încălcarea de reguli.

De ce? Ce mecanism se ascunde sub aceste atitudini? De ce nu toți abuzații devin abuzatori? Sau de ce devin atât de buni unii oameni care au trecut prin încercări extrem de traumatizante? Prin experiențe atât de greu de formulat în cuvinte, dar de trăit?

Ați întâlnit, sunt convinsă, părinți care-și abuzează proprii copii. Sau acel gen de persoane care le reproșează celor mai tineri lucrurile sau facilitățile pe care ei nu le-au avut în tinerețea lor.

„Pe vremea mea nu aveam, cum ai tu acum, cutare sau cutare lucru…” nu este un motiv care să justifice intoleranța, neglijența sau bătaia. Și totuși, se întâmplă. De ce?

De ce unele persoane urmează aceeași rețetă după care au fost ei înșiși crescuți, iar alții nu?

Un adult care a fost abuzat în copilărie va deveni un abuzator, sau nu. De ce?

Rădăcinile tuturor acestor comportamente sunt durerea și suferința!

Sunt pe lumea asta mulți adulți care au avut parte de neglijență sau abuz în copilăria lor. Durerea simțită atunci încă stă mocnind într-un colț de suflet, iar ei nu o pot nici uita și nici ierta.

Resentimentele sunt cele care îi fac să se răzbune iar răzbunarea lor e cruntă, pe măsura propriilor dureri. Apropiații lor vor trebui să sufere amarnic, tot ce au suferit și ei!

Durerea abuzatorilor (foștii copii neglijați sau abuzați) este atât de vie încât nimic și nimeni nu îi poate opri în a se comporta la fel. În a-i trata pe ceilalți așa cum ei au fost și ei tratați, sau poate mult mai dur.

Nu toți copiii abuzați devin abuzatori. De ce unii se transformă în adevărate fiare iar alții nu?

Totul ține de perspectivă și de discursul interior.

O persoană care a fost jignită, denigrată sau lovită poate perpetua aceleași comportamente într-un mod inconștient. Își va lovi copilul sau partenerul pentru că și el a fost lovit. Își va denigra propriul copil pentru că și el a fost denigrat și așa mai departe.

Dar, paradoxal, un alt om nu va lovi niciodată pe un altul! Pentru că el știe din propria experiență ce dureros poate fi! Nu-și va denigra niciodată copilul pentru că știe cât de toxic a fost pentru el însuși un asemenea comportament.

Durerea și suferința ne fac să devenim „animale” sau oameni.

Când nu-ți poți înțelege propriile traume și deci nici alina, devii agresor. Inconștient! Repeți comportamente învățate în copilărie și te răzbuni.

Când îți înțelegi propriile traume, când îți asumi responsabilitatea propriei vieți, perspectiva se schimbă! Nu mai vrei ca un altul să sufere tot ce ai îndurat tu. Nu cauți răzbunare! Vrei doar să devii un om mai bun! Nu le reproșezi copiilor că nu ai avut pe vremea ta tot ceea ce ei au acum. Nu abuzezi fizic sau emoțional!

Dacă ne analizăm propriile traume și comportamente putem conștientiza ce fel de părinți sau parteneri suntem.

Dacă vom căuta vinovați pentru propriile comportamente și atitudini înseamnă că nu ne cunoaștem pe noi înșine și nici nu ne putem vindeca. Omul este atât de complex încât este o utopie să crezi că te cunoști pe tine, fără să-ți pui întrebări. Sau fără să dorești cu adevărat să-ți descoperi întunecimea pe care o vezi doar în alții.

Nu este vina nimănui că viața e dură și grea. Așa e viața pe pământ, de când a apărat ea. Comportamentul tău, atitudinea pe care o ai față de un alt om spune cine ești tu cu adevărat.

Dacă ne studiem gândurile, comportamentul și atitudinea vis-a-vis de alții vom înțelege diferența dintre ce fel de oameni credem și spunem suntem și cine suntem noi cu adevărat.

 

Furia

Furia

Furia este una dintre cele 7 emoții de bază ale omului.

Mânia este o stare de iritare puternică, dar trecătoare, provocată de un fapt care contrariază, generând o stare agresivă. Furia este o stare de mânie extremă, în care se pierde stăpânirea de sine.

Cum apare furia?

Această emoție apare atunci când o persoană se confruntă cu o situație periculoasă în care are doar două căi de răspuns. De fugă sau de atac. Din cele două posibilități pe care le are, furiosul decide să atace. În acest caz, adrenalina înfierbântă sângele, se accelerează bătăile inimii și respirația, mușchii devin încordați iar fața se înroșește brusc.

Furia este un răspuns emoțional complex. Este o emoție normală, dar cu o gamă largă de intensitate, de la iritare ușoară până la frustrare şi furie. Este o reacție ce se declanșează ori de câte ori percepem o amenințare.

Furia este semnalul de avertizare care ne spune că ceva este greșit sau în neregulă. Din nefericire, exprimarea furiei ucide sufletul și distruge relația noastră cu oamenii.

Fiecare persoană are cerințe și așteptări specifice de la lumea înconjurătoare. Atunci când acestea nu îi sunt îndeplinite, sau când situația scapă de sub control, persoana va începe să fie supărată. Avem tendința de a ne supăra mai ales atunci când ne gândim că cineva poartă vina pentru un eșec al nostru. Sau atunci când cineva (în opinia noastră) a avut posibilitatea să facă ceva pentru noi şi nu a făcut.

Persoana supărată poate fi comparată cu un ceainic care fierbe. Apa din ibric se încălzește treptat de la temperatura normală la cea de fierbere. Dacă se încălzește prea mult, atunci ceainicul șuieră şi nu mai poate fi atins fără să suferim arsuri grave. Furia este un sistem de alarmă original, care se declanșează atunci când o persoană depășește „punctul de fierbere”. Furia puternică va furniza căldură în tot corpul iar pe noi ne poate „arde”.

Cum ne controlăm furia?

În primul rând, trebuie să învățăm să fim conștienți de apariția furiei încă de la primele senzații fizice. Adică atunci când simțim primele semne care ne spun că ceainicul începe să fiarbă.

Când ne supărăm este necesar să ne oprim la timp. Trebuie să cântărim cauzele supărării noastre (mental) până când vom ajunge la un rezultat. După ce vom analiza, corect şi onest față de noi toate motivele supărării, dorința de a ne certa de obicei va dispărea.

Este necesar să învățăm cum să exprimăm în cuvinte ceea ce se întâmplă cu noi. Cel mai eficient mod de a ne exprima furia, fără agresivitate – este să renunțăm la orice fel de acuze. Onest, într-o declarație făcută celorlalți să anunțăm faptul că suntem supărați și să explicăm de ce.

Este recomandabil să spunem fraze cum ar fi:

„Sunt revoltat pentru că ….

Eu vreau să …”.

Este important să nu îl acuzăm pe celălalt.

Acuzațiile sunt devastatoare şi îi lasă celuilalt doar posibilitatea de a se apăra. De aceea în final se ajunge doar la conflicte.

Să încercăm să nu folosim cuvintele „întotdeauna” și „niciodată”!

Să avem grijă să criticăm comportamentul, dar nu persoana.  Nu spunem: „Ești rău..” sau alte etichete denigratoare. Evităm orice altă caracterizare sau etichetare a celuilalt! Folosim expresii de tipul: „Nu-mi place această situație” sau „Nu-mi place cum te comporți.”

Persoanele care învăță să aplice și să înțeleagă semnalele furiei sunt acelea care își vor rezolva problemele fără să se apropie de punctul periculos, cel urmat de agresivitate și violență.

Este necesar să ne recunoaștem şi să ne acceptăm furia.

De fiecare dată când începeți să simțiți supărarea, spuneți-vă în gând și apoi cu voce tare: „Încep să mă înfurii”. Dar nu spuneți aceste cuvinte pe un ton caracteristic mâniei. Spuneți-o ca pe o constatare şi asta pentru că trebuie să vă faceți cunoscută furia. Pentru ca ceilalți să știe ce se întâmplă cu noi, trebuie doar să discutăm. Numai prin comunicare ne putem rezolva problemele! Trebuie să ne asigurăm că discuția purtată nu va afecta relațiile noastre.

Toate disputele ar trebui rezolvate, imediat, pe măsură ce apar, iar pentru asta e nevoie să vorbim în mod deschis și direct. Nerezolvarea disputelor poate duce la resentimente şi la amplificarea viitoarelor crize de furie.

Nu vă fie teamă să vă exprimați dezacordul sau să vă manifestați părerea de rău deoarece aveți tot dreptul să vă arătați nemulțumirea, atâta timp cât o faceți întotdeauna într-o stare de calm, înainte ca furia să ia amploare, sau, alternativ, mai târziu, în momentul în care v-ați calmat. Doar așa aveți mai multe șanse de a fi ascultat.

Dacă doriți să vă adresați unei persoane supărate, nu are sens să faceți apel la rațiune și conștiință.

Asta nu va face decât să adauge gaz pe foc!

Dacă simțiți o nevoie irezistibilă de a vorbi în momentul în care celălalt este supărat, cel puțin, începeți cu propoziții ce conțin „Eu”, niciodată cu cu fraze acuzatoare tip – „Tu”. Dar, cel mai indicat este să așteptați momentul când se calmează celălalt.

Oamenii care nu-și mai doresc conflicte trebuie să învețe nu cum să își suprime furia ci cum să se exprime. Cei ce își reprimă frica se vor dezlănțui, mai devreme sau mai târziu, sub o formă chiar mai distructivă. Reprimarea furiei ca şi exprimarea acesteia într-o formă civilizată (mascând-o) nu are nimic de-a face cu victoria asupra furiei. Suprimarea furiei este la fel de rea ca și exprimarea agresivității.

Mulți oameni preferă, de multe ori, ca pentru a nu-şi exprima furia în mod deschis, să oprească pur şi simplu comunicarea cu celălalt. Acesta este un mod foarte frecvent, dar total ineficient pentru rezolva conflictele.

Când vă calmați, asigurați-vă că puteți comunica cu celălalt.

Chiar dacă nu vă face plăcere să discutați, încercați să o faceți fără insulte și fără mesaje acuzatoare ce conțin cuvântul „tu”.

Principalul lucru, pentru a vă dezvolta încrederea și pentru a vă recăpăta capacitatea de a vă afirma existența, este să vă exprimați dreptul de a nu fi de acord. Acest lucru vă va elibera de tensiunile acumulate pe toată durata de viață în care v-ați reprimat furia.

Dacă vi se pare greu să vă eliberați de furia reprimată nu ezitați să cereți ajutor profesionist de la un psiholog. Pentru a vă restabili demnitatea aveți nevoie de un mediu sigur, în care să nu fiți judecat şi etichetat ci sprijinit pentru a scăpa de umilințele sau eventualele experiențe neplăcute din copilărie.

Cu ajutorul specialiștilor veți înțelege de ce percepeți conflictele ca pe o amenințare la propria voastră securitate. Și de ce răspunsul fricii se transformă în agresivitate și violență.

Principalul avantaj al furiei exprimate, fără să utilizați agresivitatea și violența, este acela că vă puteți debarasa de mânie și resentimente fără pierderi emoționale grave.
Simțul umorului este un remediu excelent împotriva furiei. Nu este necesar să tratați prea în serios toate evenimentele ce au loc. O anumită cantitate de umor vă poate ajuta în orice situație. Râsul relaxează perfect.

Un simț al umorului sănătos este ca un fel de supapă de siguranță, care ne protejează de tensiunea excesivă. Când ajungi să-ți ridiculizezi propriile emoții, înseamnă că ești aproape eliberat. Când mușchii sunt complet relaxați, nu mai avem posibilitatea să ne exprimăm iritarea și furia. Prin urmare, un excelent instrument pentru eliberarea de furie sunt diferitele tehnici de relaxare.

De multe ori, cauza principală a furiei este percepția noastră greșită asupra lumii.

Adevăratul motiv pentru care furia noastră apare este tendința de a-l judeca pe aproapele nostru. Prin urmare, este necesar să dezvoltăm o atitudine de bunătate, empatie și toleranță față de aproapele nostru.

Pentru a eradica furia, va trebui, cu tot curajul și onestitatea, să ne uităm fără teamă la cauzele furiei noastre, să înțelegem de unde vine, ca să o putem controla.

Învățând şi exersând mereu, vom vedea cum furia vine din ce în ce mai rar, până va dispărea complet din viața noastră. Eliberarea de această emoție distructivă ne va aduce alinare, pacea sufletului şi a minții.

Pentru evaluare, tratament, sau alte informații ne puteți contacta:

Angelica Agachi Cabinet Individual de Psihologie 

adresa de e-mail contact@psiho.online, telefonic sau prin WhatsApp la numărul 0760676990

Tristete si depresie

Tristețe și depresie

Cel mai frecvent simptom în depresie este tristețea. Dar tristețea nu înseamnă depresie.

Tristețea este o emoție normală, firească.

Este intervalul emoțional trăit după o despărțire dificilă, după moartea unei persoane dragi sau după o pierdere.

Emoțiile de lungă durată (cum este tristețea) vin din evenimente care au o importanță foarte mare pentru cel ce le experimentează.

Tristețea este deseori asociată evenimentelor cu un mare impact, cum ar fi decesul sau rănirea.

Gândurile permanente asupra unei suferințe (spre exemplu gândind mereu doar la pierderea unei persoane dragi) fac o emoție să dureze mai mult decât altele.

Cu alte cuvinte, de modul de gândire depind consecințele. Cu cât o persoană tinde să se gândească mai mult la situațiile legate de tristețe (crezând că este o simplă modalitate de a le face față sau de a le înțelege) cu atât va suferi mai mult şi își va prelungi tristețea.

News Medical Today din Marea Britanică , într-un studiu efectuat în 2003 a publicat un articol în care arată că frecvența coșmarurilor este mult mai mare în cazul persoanelor triste, decât în cazul celorlalți.

Tristețea este o emoție, un sentiment firesc pe când depresia este o boală ce are numeroase cauze. Dacă ne gândim la depresie ca fiind o stare de tristețe atunci minimalizăm boala.

Tristețea reprezintă doar o mică parte din depresie. Există oameni depresivi care nu sunt neapărat triști, observăm la ei doar că și-au pierdut interesul pentru activitățile care altădată le făceau plăcere.

Pentru a fi diagnosticat cu depresie o persoană trebuie să experimenteze cel puțin cinci din cele nouă simptome specifice depresiei clinice și să prezinte aceste simptome mai mult de câteva săptămâni.

Depresia este, probabil, una din tulburările mentale cele mai comune. Este caracterizată prin dispoziția depresivă, evaluare pesimistă a evenimentelor şi oboseală. Când depresia este însoțită de scăderea poftei de mâncare şi de probleme de somn, boala se accentuează. Atunci  omul își pierde vitalitatea simțindu-se mai mereu abătut și vinovat.

Depresia nu este doar o boală dureroasă. Ea poate deveni deosebit de periculoasă atunci când este însoțită de gânduri de sinucidere și de impulsurile aferente. Greutățile vieții de zi cu zi pentru un pacientul depresiv au un rol dramatic. De aceea riscul de suicid este semnificativ.

Depresia ne poate controla viața. Dacă o lăsăm.

Pentru evaluare, tratament, sau alte informații ne puteți contacta:

Angelica Agachi Cabinet Individual de Psihologie 

adresa de e-mail contact@psiho.online, telefonic sau prin WhatsApp la numărul 0760676990

8 sfaturi pentru un somn mai bun

8 sfaturi pentru un somn mai bun

Stresul, depresia, modificările programului de lucru, durerile cronice, internetul, problemele medicale și cofeina pot provoca insomnie.

Puteți începe să vă bucurați de somn odihnitor și de calitate în fiecare seară. Cum? Învățând să evitați activitățile care stau în calea somnului exersând câteva tehnici simple de inducere a somnului.

Ce se întâmplă când nu dormim suficient?

Majoritatea adulților au nevoie de șapte până la opt ore de somn pe noapte. Fiecare persoană are propriul său ritm și propriile nevoi. Pe durata vieții de adult orele necesare de somn rămân aproximativ la fel. Pe măsură ce îmbătrânim, s-ar putea să dormim mai puțin noaptea.

Dacă în timpul zilei ne simțim frecvent obosiți, s-ar putea ca acesta să fie un bun indiciu că nu dormim suficient noaptea.

Somnul este o necesitate biologică. Când nu dormim suficient ne este afectată starea de spirit. Putem deveni extrem de nervoși, iritați și chiar agresivi.

Lipsa de somn determină o productivitate mai mică în timpul zilei. Ne poate afecta capacitatea de concentrare, de rezolvare a problemelor, dificultăți în luarea deciziilor și amintirea lucrurilor. De asemenea, ne poate slăbi sistemul imunitar făcându-ne mai vulnerabili la gripă, răceală și alte infecții.

Perioadele prelungite de insomnie ne pot predispune la boli precum hipertensiunea arterială, boli de inimă, diabet și obezitate.

Sugestii simple pentru un somn mai bun

Pentru a vă îmbunătăți calitatea somnului trebuie să faceți câteva schimbări simple în rutina dvs. zilnică. Uneori, doar jumătate de oră de somn în plus poate face toată diferența. Următorii pași vă pot ajuta să obțineți acest lucru.

  1. Exprimați-vă gândurile și sentimentele. O mulțime de oameni au probleme să adoarmă pentru că nu își pot opri gândurile. Stau întinși în pat, speriați și îngrijorați, întorcându-se de pe o parte pe alta. Unul dintre motivele pentru care se întâmplă acest lucru se datorează gândurilor și emoțiilor neexprimate. Dacă acest lucru vi se întâmplă și vouă, petreceți câteva minute notându-vă gândurile, grijile și alte sentimente. Puteți încerca, de asemenea, să vorbiți cu un prieten, cu membru al familiei sau cu un psihoterapeut. Gestionarea gândurilor și emoțiilor poate aduce o ușurare surprinzătoare.
  2. Creați-vă un program de somn și respectați-l. Duceți-vă la culcare și treziți-vă la aceeași oră în fiecare zi, inclusiv în weekend. Acest lucru vă va ajuta să vă antrenați corpul pentru a dormi noaptea.
  3. Dezvoltați o rutină relaxantă la culcare. Faceți același lucru în fiecare seară înainte de a vă culca. De exemplu, faceți o baie caldă (apa caldă vă va ajuta să vă relaxați) și apoi citiți timp de 10 minute în fiecare seară. Foarte curând veți asocia aceste activități cu somnul, iar efectuarea lor vă va ajuta să adormiți. Eliminați activitățile care vă pot stimula creierul și nu vă lasă să adormiți, cum ar fi să vă uitați la televizor, să vorbiți la telefon, să navigați pe internet, să mâncați sau să lucrați. Dacă suferiți de anxietate, nu urmăriți niciodată știrile nocturne, deoarece acestea vă intensifică îngrijorările.
  4. Creați-vă un mediu confortabil pentru somn. Asigurați-vă că dormitorul dvs. este întunecat și liniștit. Dacă trebuie să dormiți în timpul zilei, acoperiți geamul cu o draperie sau purtați o mască pentru ochi. Fiți atenți și la temperatură. Dacă în dormitor este prea rece sau prea cald, capacitatea de a adormi vă va fi afectată.
  5. Concentrați-vă pe un exercițiu de relaxare. Decât să vă ascultați gândurile și îngrijorările, mai bine ascultați exerciții de relaxare. Relaxarea progresivă a mușchilor, relaxarea autogenă și vizualizarea ghidată sunt câteva tehnici care vă pot liniști mintea relaxându-vă corpul. Puteți accesa programul de tratament oferit de Psiho.Online . Programul nostru de tratament include sesiuni de relaxare ghidată. Modulele de tratament sunt concepute pentru a vă ajuta să vă liniștiți mintea și să vă relaxați corpul, să vă puteți bucura de un somn mai bun, mai profund, mai satisfăcător.
  6. Limitați consumul de cofeină. Cafeaua, băuturile energizante sau cofeinizate stimulează sistemul nervos și pot provoca insomnie. Cofeina creează un ciclu vicios. Nu dormim bine noaptea, așa că folosim cofeina pentru a fi treji în timpul zilei. Dar cofeina pe care o consumăm în timpul zilei ne împiedică să dormim noaptea. Dacă beți mai multe căni de cafea pe zi, încercați să reduceți treptat consumul.
  7. Luați o gustare ușoară înainte de a merge la culcare. Accentul aici este pus pe „ușoară”. O gustare grea poate provoca de fapt insomnie. Un pahar de lapte cald, niște biscuiți, sau un fruct ar trebui să ne păcălească senzația de foame. Stați departe de alimentele care pot conține cofeină sau mult zahăr, cum ar fi ciocolată, băuturi cofeinizate și alte dulciuri.
  8. Nu vă forțați să adormiți. Dacă încă ești treaz după ce ai încercat mai mult de 30 de minute să adormi, ridică-te și mergi într-o altă cameră. Stai liniștit aproximativ 20 de minute înainte de a te întoarce la culcare. Fă acest lucru ori de câte ori este nevoie, până când adormi. Încercarea de a te forța să dormi este contraproductivă. Pur și simplu nu va funcționa. Acceptă acele nopți când nu dormi. Dacă te lupți și te forțezi să dormi, sau dacă te temi că nu vei adormi, insomnia nu va dispărea.

Dacă urmați toți pașii de mai sus, dar tot nu puteți adormi, poate că ar fi timpul să discutați cu medicul dumneavoastră. Uneori, insomnia este rezultatul unor probleme medicale sau psihologice mai profunde, cum ar fi depresia, anxietatea sau apneea de somn.

Pentru evaluare, tratament, sau alte informații ne puteți contacta:

Angelica Agachi Cabinet Individual de Psihologie 

adresa de e-mail contact@psiho.online, telefonic sau prin WhatsApp la numărul 0760676990

Emoțiile sunt molipsitoare

Îți vine greu să te abții când cei de lângă tine râd în hohote.

Când ești în preajma unui om calm și liniștit simți și tu, fără să vrei, o pace interioară.

Când stai lângă un om agitat și nervos primul tău impuls va fi să te înfurii.

Râsul îndeamnă la râs, plânsul la plâns, furia îndeamnă la furie. Dar, la furie nu trebuie răspuns cu furie! E ca atunci când pui gaz pe foc. Conflictul va escalada și poate duce rapid la agresivitate.

Dar cum ne putem descurca atunci când avem în față un om furios? 

Primul lucru pe care ar fi bine să-l știm: în emoții puternice, negative, partea de creier care gestionează judecata și discernământul se blochează. Un om furios nu poate raționa logic. Pur și simplu are mintea blocată. De aceea decizia de a-i răspunde cu aceeași monedă este atât de proastă.

Singurul lucru care poate debloca mintea unui om furios este simțul umorului.

Dacă reușești să-l faci să râdă l-ai și te-ai salvat. 😜

Râsul deblochează cortexul prefrontal și deci judecata.

Dacă nu poți să faci un om furios să râdă stai calm și taci. Până îi trece. 🤫

creierul in pandemie

Tulburări în pandemie

Pandemia poate modifica chimia creierului

Indiferent dacă am contractat sau nu COVID-19, este posibil ca în ultimile luni creierul nostru să se fi schimbat.
Virusul în sine poate provoca o serie de probleme neurologice, alături de anxietate și depresie. Izolarea și îngrijorarea cauzate de pandemie pot modifica chimia creierului și pot provoca tulburări ale dispoziției.

În lucrarea publicată în Neuropsychopharmacology Reviews, s-au analizat modificările creierului legate de pandemie. În infecția COVID-19, pe lângă tulburările de dispoziție, simptomele cele mai obișnuite includ oboseala, durerile de cap, pierderea memoriei și probleme de atenție. Pot exista o serie de motive pentru aceste modificări ale creierului, inclusiv inflamația și evenimentele cerebrovasculare (un sindrom cauzat de întreruperea alimentării cu sânge a creierului). Cercetările sugerează că virusul poate avea acces la creier prin intermediul bulbului olfactiv al creierului , ceea ce este important pentru procesarea mirosului. Pierderea mirosului este un simptom la mulți pacienți cu COVID-19. Ca parte a sistemului responsabil pentru simțul mirosului, bulbul olfactiv trimite informații despre miros pentru a fi procesate în continuare în alte regiuni ale creierului – inclusiv amigdala, cortexul orbitofrontal și hipocampul – care joacă un rol major în emoție, învățare și memorie. Pe lângă faptul că are conexiuni extinse cu alte regiuni ale creierului, bulbul olfactiv este bogat în dopamină chimică, care este important pentru plăcere, motivație și acțiune.
 
Este posibil ca COVID-19 să modifice nivelurile de dopamină și a altor substanțe chimice, cum ar fi serotonina și acetilcolina, din creier. Se știe că toate aceste substanțe chimice sunt implicate în atenție, învățare, memorie și dispoziție. Aceste modificări ale creierului sunt probabil responsabile pentru starea de spirit, oboseală și modificările cognitive care sunt în mod obișnuit experimentate de pacienții cu COVID-19. La rândul său, acest lucru poate sta la baza simptomelor raportate de stres, anxietate și depresie la pacienții care au contractat virusul.
 
Dar nu doar persoanele care au contractat virusul COVID-19 au suferit de anxietate și depresie crescute în timpul pandemiei. Îngrijorarea excesivă asupra contractării sau răspândirii virusului către alți membri ai familiei, precum și izolarea și singurătatea, ne poate schimba și chimia creierului.
 
Stresul repetat este un factor declanșator major al inflamației persistente în organism, care poate afecta și creierul și poate micșora hipocampul și, prin urmare, afectează emoțiile noastre.
Stresul poate afecta, de asemenea, nivelurile de serotonină și cortizol din creier, care ne pot afecta starea de spirit. 
În cele din urmă, aceste modificări pot provoca simptome de depresie și anxietate.
 
Antrenamentul creierului
 
Totuși, creierul este incredibil de plastic, ceea ce înseamnă că este schimbător și poate compensa daunele.
Chiar și afecțiuni grave, cum ar fi pierderea memoriei și depresia, pot fi îmbunătățite făcând lucruri care modifică funcția creierului și chimia acestuia.
Știm deja că antrenamentul pentru exerciții fizice și mindfulness – tehnici care ne ajută să rămânem în prezent – sunt de ajutor atunci când vine vorba de combaterea stresului cerebral.
 
Într-adevăr, studiile au arătat modificări funcționale și structurale benefice ale cortexului prefrontal al creierului (implicate în planificare și luarea deciziilor), hipocampus și amigdala în urma antrenamentului atențieiUn studiu a arătat o densitate sporită de substanță cenușie – țesutul care conține majoritatea corpurilor celulare ale creierului și o componentă cheie a sistemului nervos central – în hipocampul stâng după opt săptămâni de antrenament. Important, toate acestea sunt regiuni afectate de virusul COVID-19.
 
Antrenamentul cognitiv poate ajuta la îmbunătățirea atenției, a funcției de memorare și la creșterea motivației.
 
 Cei care prezintă simptome persistente sau severe de sănătate mintală pot necesita evaluarea clinică de către un psiholog sau psihiatru. În astfel de cazuri, există tratamente farmacologice și psihologice disponibile, cum ar fi antidepresivele sau terapia comportamentală cognitivă (cum sunt module de tratament de la Psiho.Online.)
 
 Pentru evaluare, tratament sau informații suplimentare ne puteți contacta telefonic sau prin WhatsApp la numărul 0760676990
Stres si anxietate

Stresul și anxietatea

Fiecare dintre noi experimentează stresul și anxietatea la un moment dat.

Stresul este răspunsul dat de corpul nostru la o situație amenințătoare sau la o schimbare de mediu. Anxietatea este reacția la stres. Între stres și anxietate există așadar o linie foarte fină. Ambele sunt răspunsuri emoționale, dar stresul este de obicei cauzat de un declanșator extern.

Declanșatorul stresului poate fi pe termen scurt, spre exemplu un termen limită pentru finalizarea unei lucrări. Declanșatori externi pe termen lung pot fi: pierderea unei persoane dragi, sărăcia și bolile cronice.

Persoanele stresate prezintă simptome mentale și fizice, cum ar fi iritabilitate, furie, oboseală, dureri musculare, probleme digestive și dificultăți de somn.

Anxietatea, definită ca fiind starea cu griji persistente, excesive, care nu dispar chiar și în absența factorului de stres duce la simptome aproape identice ca stresul: insomnie, dificultăți de concentrare, oboseală, tensiune musculară și iritabilitate.

Stresul cronic ne poate afecta sănătatea, provocând simptome de la dureri de cap, tensiune arterială ridicată și dureri în piept până la palpitații cardiace, erupții cutanate și pierderea somnului. Dar puteți învăța cum să reduceți impactul stresului și să vă gestionați simptomele.

Atunci când vă simțiți stresați sau anxioși încercați următoarele lucruri:

  • Faceți o pauză. Ascultați muzică, meditați, faceți un masaj sau învățați tehnici de relaxare.
  • Consumați mese bine echilibrate. Nu săriți peste nicio masă. Păstrați la îndemână gustări sănătoase, care stimulează energia.
  • Limitați alcoolul și cofeina, care pot agrava anxietatea și pot declanșa atacuri de panică.
  • Dormiți suficient. Când este stresat corpul are nevoie de somn și odihnă suplimentară.
  • Faceți exerciții zilnice pentru ca să vă simțiți mai bine și să vă mențineți sănătatea.
  • Respirați adânc. Inspirați și expirați încet. Urmăriți exercițiul de relaxare sugerat AICI.
  • Faceți doar ce este posibil. În loc să urmăriți să fiți perfect, ceea ce nu este posibil, fiți mândru de cât de aproape puteți fi.
  • Acceptați că nu puteți controla totul. Puneți-vă situația în perspectivă: Este cu adevărat într-atât de rău pe cât credeți?
  • Mențineți o atitudine pozitivă. Faceți un efort pentru a înlocui gândurile negative cu cele pozitive.
  • Implicați-vă. Oferiți-vă voluntar sau găsiți un alt mod de a fi activ în comunitatea voastră, acest lucru vă poate oferi o pauză de la stresul de zi cu zi.
  • Aflați ce vă declanșează anxietatea. Este vorba de problemele de la muncă, din familie sau de la școală sau ce altceva puteți identifica? Scrieți într-un jurnal ce simțiți când sunteți stresați sau anxioși și căutați tiparul după care reacționați.
  • Vorbiți cu cineva. Spuneți-le prietenilor și familiei când vă simțiți copleșiți cum vă pot ajuta. Discutați cu un medic sau cu psihoterapeutul și cereți ajutor profesional.

Dacă stresul sau anxietatea nu răspund la aceste tehnici de gestionare sau dacă simțiți că stresul sau anxietatea vă afectează funcționarea zilnică sau starea de spirit, luați în considerare discutarea cu un profesionist din domeniul sănătății mintale care vă poate ajuta să înțelegeți ce experimentați și să vă ofere instrumente suplimentare de coping cum sunt modulele de tratament oferite de Psiho.Online.

De exemplu, un psiholog vă poate ajuta să determinați dacă este posibil să aveți o tulburare de anxietate. Tulburările de anxietate diferă de sentimentele de anxietate pe termen scurt în ceea ce privește severitatea și durata lor de durată.

Tulburările de anxietate pot fi tratate cu psihoterapie, medicamente sau o combinație a celor două. Una dintre cele mai utilizate abordări terapeutice este terapia comportamentală cognitivă, care se concentrează pe schimbarea tiparelor de gândire dezadaptative legate de anxietate. Aceste module de tratament pot fi accesate online de clienții Psiho.Online.

Pentru evaluare, tratament sau informații suplimentare ne puteți contacta pe adresa de e-mail contact@psiho.online, telefonic sau prin WhatsApp la numărul 0760676990

 

Fobia sociala

Fobia socială, simptome și tratament

Ce este fobia socială?

Tulburarea de anxietate socială, numită și fobia socială, este teama copleșitoare de situații sociale, simțită pe termen lung.

Atunci când au o întâlnire importantă sau când trebuie să vorbească în public mulți oameni se simt iritați, agitați sau nervoși. Alții pot simți fluturi în stomac, din aceleași motive. Cele mai multe persoane se tem că se vor face de râs, că se vor încurcă în discurs, sau că nu se vor ridica la standardul impus. Aceste emoții sunt normale, firești. 

Dar, când nervozitatea, fluturii din stomac sau frica devin atât de înspăimântătoare încât ajung să preia complet viața socială a unei persoane, vorbim de anxietate sau fobie socială.

Fobia socială nu este timiditate. Este o frică constantă care afectează activitățile zilnice, încrederea în sine, relațiile și viața la muncă sau de școală.
Cei care au fobie socială au senzația că ceilalți îi studiază, îi critică, le cercetează mișcările și îi judecă.  De asemenea, își imaginează că oamenii întâlniți gândesc lucruri negative despre ei. De aceea, cei care experimentează astfel de temeri ajung să evite să mai meargă la petreceri, să mănânce în public, să se plimbe pe străzi, să meargă la întâlniri sau să meargă în orice loc unde ar putea face ceva jenant.

De obicei, persoana cu fobie socială recunoaște că frica sa este ilogică și disproporționată, dar se simte neputincioasă în ceea ce privește controlul fricii.

Este posibil să aveți fobie socială dacă:

  • vă faceți griji pentru activitățile de zi cu zi cum ar fi întâlnirea cu persoane străine, începerea unei conversații, vorbitul la telefon, sau mersul la cumpărături sau în orice alt loc unde există posibilitatea de a întâlni persoane străine
  • evitați sau vă îngrijorați foarte mult pentru activitățile sociale, cum ar fi conversațiile, servirea mesei sau mersul la petreceri de grup
  • vă faceți griji permanente pentru ceea ce credeți că va fi jenant, cum ar fi înroșirea , transpirația sau faptul că oamenii vă vor considera incompetent(ă)
  • simțiți că sunteți urmărit și judecat tot timpul de ceilalți
  • vă este teamă că veți fi criticat, evitați contactul vizual sau aveți o stimă de sine scăzută
  • aveți adesea simptome precum senzația de rău, transpirație, tremur sau bătăi puternice ale inimii (palpitații)
  • aveți  atacuri de panică, sau un sentiment copleșitor de teamă și anxietate care durează de obicei doar câteva minute
Multe persoane cu anxietate socială au și alte probleme de sănătate mintală, cum ar fi depresia , tulburarea de anxietate generalizată  sau tulburarea de panică .
Dar există speranță!
Prin module de psihoterapie cognitiv-comportamentală fobia socială poate fi depășită. 

Următoarele sugestii vă pot ajuta:

  • încercați să înțelegeți mai multe despre propria voastră anxietate
  • țineți un jurnal: vă poate ajuta dacă notați tot ceea ce vă trece prin minte, ce gândiți și cum vă comportați în anumite situații sociale
  • încercați câteva tehnici de relaxare, cum ar fi exerciții de respirație pentru stres (cereți psihoterapeutului modulul cu Tehnici de respirație)
  • încercați să vă concentrați mai mult pe ceea ce spun oamenii, decât pe ceea ce simțiti
Pentru evaluare, tratament sau informații suplimentare ne puteți contacta pe adresa de e-mail contact@psiho.online, telefonic sau prin WhatsApp la numărul 0760676990.

Anxietate și televiziune

Nu sunt multe persoane lipsite de griji. Fiecare dintre noi este îngrijorat de câte ceva. Dar una este să fii îngrijorat într-un mod natural, firesc și alta este să-ți faci griji exagerate. Să vrei să ai totul sub control. Asta chiar e imposibil.

Ne place nouă să credem că suntem stăpâni pe situație, pe viață, pe ce avem de făcut, dar adevărul este altul. Sunt atât de multe lucruri pe care nu le putem controla!

În vremurile acestea de criză când am devenit mai suspicioși, ne temem mai mult ca orice de boală și de moarte riscând să facem atacuri de panică.

În vremurile acestea ne putem accentua mai mult decât oricând tulburările de anxietate.

Ce e de făcut?

Ar fi multe. Și se pot face. Dar important de știut cum ne pregătim, ce facem și de ce anume trebuie să ne ferim.

Dacă o persoană care suferă de obezitate este nevoită să intre la regim va reuși doar dacă va avea susținerea apropiaților, dar mai ales dacă mediul în care stă îi va permite.

Dacă o persoană care suferă de obezitate lucrează să spunem la o pizzerie, ce șanse are să țină regim? Sau dacă este persoana care trebuie să pregătească masa pentru toți membrii familiei? De ce nu reușește? Nu are voință?

Poți avea o voință de fier, dar dacă ești înconjurat de stimuli, cu mare greutate vei reuși să te abții. Ca la o persoană alcoolică.

Dacă un alcoolic își conștientizează boala și dorește să se lase de băut, dar păstrează în casă tot felul de băuturi alcoolice, ce credeți că va face? Va reuși?

O persoană cu probleme de greutate va slăbi doar dacă va renunța la mesele îmbelșugate, dar mai ales dacă nu va fi înconjurată de alimentele nesănătoase (dulciuri, fast-food, alimente procesate).

Un alcoolic poate renunța la alcool dacă stă suficient de mult timp fără să vadă sau să miroase băutură. Departe de orice stimul care să-i amintească de gust, miros, sau de emoțiile simțite în starea bahică.

Cu ce credeți că diferă tulburările de anxietate? Cu nimic!

Dacă ești o persoană care își face griji din orice atunci ai mare nevoie de un mediu securizant, de un mediu care să nu îți stârnească emoțiile disfuncționale.

Așa cum obezul nu poate slăbi dacă pregătește zilnic pizza sau dulciuri pentru clienți, sau cum alcoolicul nu se poate vindeca dacă e degustător de vinuri, tot la fel și anxiosul.

Nimeni nu poate scăpa de îngrijorări și temeri dacă se înconjoară cu stimuli anxiogeni.

Cel mai mare și puternic stimul pentru anxioși (și mai ales pentru cei cu tulburare de panică) este mass-media. Televiziunea mai ales. De ce? Pentru că audiența este păstrată și mizează pe emoțiile spectatorului.

Câștigă mai mult cei care-și țin telespectatorii în priză cu sufletul la gură, decât cei care îi relaxează și îi adoarme.

Audiența se păstrează de cei care știu să stimuleze emoțional mai bine. Titlurile de pe ecrane asta urmăresc. Să te atragă, să te țină în tensiune, să te temi, să urăști sau să invidiezi.

Dacă vrei să începi un tratament pentru anxietate este bine să știi că nu te vei vindeca dacă te lași sub influența știrilor. Se poate trăi foarte bine și fără să te uiți la știri. Nu pierzi nimic! Nu-ți fie teamă că se va întâmpla ceva senzațional iar tu nu vei afla. Nimic important nu rămâne neaflat! Și dacă chiar se va întâmpla ceva important atunci sigur vei fi sunat sau îți va spune un membru al familiei ori un vecin.

S-a inventat Netflix. Și HBO go. Sunt și alte canale. Cu sute dacă nu mii de filme artistice și documentare. Ai la ce să te uiți!

Mai bine să stai trei ore captivat de un serial interesant decât jumătate de oră ascultând știri despre criză, morți, furturi, pericole care mai de care.

Când începi tratamentul pentru anxietate combină-l cu Netflix (sau ceva asemănător). Sigur, ideal ar fi fără nicio oră de televiziune, dar nici prea drastici nu putem deveni.

Anxietatea și știrile TV merg mână în mână. Se întrețin reciproc.

Cu cât ești mai anxios cu atât vrei mai mult să te uiți la știri. Și cu cât te uiți mai mult la știri cu atât mai mult devii anxios. Și uite așa te învârți într-un cerc din care ți-e greu să te scoți tu pe tine.

Angela Agachi